de Elena Şerban

În urmă cu 127 de ani, a avut loc inaugurarea uneia dintre cele mai frumoase clădiri din Europa acelor vremuri: Castelul Peleş. Deşi data inaugurării a fost 7 octombrie 1883, lucrările au continuat până în 1914, din dorinţa familiei regale de a avea un confort sporit.

Din marginea ţării în inima ei
Scopul iniţial al clădirii era acela de a servi drept reşedinţă de vară a regilor României. Regele Carol I a cerut arhitecţilor Johannes Schultz şi Karel Liman şi decoratorilor D. Heymann, din Hamburg, August Bembé, din Mainz, şi Berhard Ludwig, din Viena, să construiască un castel cum n-a văzut Europa. Şi cei doi arhitecţi şi decoratorii aleşi şi-au făcut treaba cu vârf şi îndesat. Ei au beneficiat de faptul că toate pretenţiile lor erau îndeplinite, dar şi de mărinimia financiară a familiei regale.
Nici alegerea locului acestui minunat castel nu este întâmplătoare. A contat nu doar faptul că zona era superbă din punct de vedere geografic, ci şi faptul că localitatea era la „câţiva paşi” de graniţa Imperiului Austro-Ungar. Însă, la doar patru ani de la finalizarea totală a lucrărilor, imperiul s-a divizat, şi Transilvania s-a unit cu Regatul Român. În aceste condiţii, Peleşul şi-a schimbat poziţia de la graniţa ţării în centrul ei.

Lucrări dificile din cauza terenului
Cei 300 de oameni care au lucrat la construcţia castelului s-au chinuit doi ani să stopeze alunecările de teren care afectau zona respectivă, dar şi să devieze sau măcar să stăpânească toate cursurile subterane de apă. Pentru a fi sigur că lucrările vor fi executate după dorinţa sa şi pentru că era îndrăgostit de zonă, regele a petrecut ore în şir printre muncitori.
Piatra de temelie a Peleşului a fost pusă în 1875, iar sub aceasta sunt îngropate şi câteva zeci de monede din aur, primele bătute cu chipul Regelui Carol I.

Primul palat electrificat
Peleşul a căpătat apoi o tot mai mare importanţă, devenind reşedinţa de vară a familiei regale române, care petrecea aici destul de multă vreme, de obicei din mai până în noiembrie. De asemenea, mândru de munca sa, regele a invitat la Peleş numeroase personalităţi ale vremii, printre care s-a remarcat împăratul Austro-Ungariei, Franz Joseph, în 1896. Deşi acesta era obişnuit cu castelele din patria sa, s-a dovedit deosebit de încântat de loc, de castel şi, mai ales, de dotări. Şi nu avea cum să nu fie. Era primul castel din Europa electrificat, iar lucrul cu care surprindea pe toată lumea era plafonul de sticlă din Holul de Onoare, care era acţionat cu ajutorul curentului electric. Vitraliile au fost cumpărate din Elveţia şi din Germania la porunca regelui, pentru că în Regat nu se puteau realiza vitralii pe măsura construcţiei de la Sinaia. Şi nu erau vitralii recent confecţionate, ci piese de excepţie ce datează din secolele al XV-lea şi al XVII-lea. Castelul are şi şapte terase decorate cu statui din piatră, fântâni şi vase ornamentale din marmură de Carrara. De asemenea, castelul are încălzire centrală încă din anul inaugurării.

A fost plătit în aur
Construcţia a fost finanţată din fondurile particulare ale lui Carol I, dar şi din listă civilă. Costurile etapei 1873-1883, atât pentru construcţie, cât şi pentru decoraţiuni, s-au ridicat la suma de 6,5 milioane de lei în aur, iar costurile globale, până în anul 1914, la suma de 16 milioane de lei în aur.
Clădirea a fost locul în care s-a născut, în 1893, viitorul rege Carol al II-lea, primul rege al dinastiei născut pe pământ românesc şi primul botezat în religia ortodoxă. De asemenea, în 1921, la Foişor, s-a născut fiul său, regele Mihai I. În acelaşi an, tot la Peleş, a avut loc nunta principesei Ileana, una dintre surorile lui Carol al II-lea, la care a participat o mulţime de personalităţi ale vremii, inclusiv Nicolae Iorga. Presa şi oamenii politici ai vremii comentau că regalitatea dorea să transforme Peleşul în simbolul proaspăt înfiinţatei dinastii româneşti.

Confiscat de regimul comunist
Castelul Peleş are nu mai puţin de 160 de camere, numeroase intrări şi scări interioare, o sală de teatru, o sală de muzică şi altele. În afară de holul de onoare, vizitatorii Peleşului nu ar trebui să rateze biblioteca regală (încăpere în care se află şi o uşă secretă ce oferă acces către alte camere), sălile de arme şi de muzică, apartamentul imperial (construit pentru vizita pe care ar fi trebuit să o facă la Peleş Franz Iosef I în 1906) şi sala de consilii.
În anul 1948, castelul a fost naţionalizat şi a intrat în posesia statului. După cinci ani de la confiscare, în 1953, Peleşul a devenit oficial muzeu, deşi putea fi vizitat încă de pe vremea regelui Carol I. Şi totuşi, regimul lui Nicolae Ceauşescu a decis în 1975 să interzică accesul în zonă. Întregul domeniu a fost închis, singurii oameni acceptaţi fiind cei de la paza militară.

- Turnul central are o înălţime de 66 de metri. Etajul I a fost ridicat între anii 1873 şi 1883, iar etajul al II-lea în perioada 1896-1914.

- Până la construcţia Castelului Peleş, localitatea Sinaia era un mic sat de munte, ce se numea Podul Neagului.

- Pe lângă palat au fost construite Pelişorul, corpul de gardă, economatul, casa de vânătoare Foişor, grajdurile, uzina electrică şi Vila Şipot.