Când cineva spune „o dată la o lună albastră”, sensul vorbelor sale e interpretat drept „foarte rar, din când în când”. Luna albastră a apărut în multe poezii şi cântece din lumea întreagă, în proză şi în filme, însă oare ea chiar există?
Un fenomen rar
Luna trece prin toate fazele ei în mai puţin de o lună calendaristică, iar unele luni calendaristice sunt mai lungi decât altele. Atunci poate exista situaţia ca până să rupem o foaie din calendar Luna să treacă de două ori prin faza de lună plină. În acest caz, cea de-a doua lună plină se numeşte lună albastră. De asemenea, într-un anotimp, de obicei acest astru trece de trei ori prin faza de lună plină. Dacă însă acest lucru se întâmplă de patru ori, a patra lună plină se numeşte lună albastră. În următorii ani vor mai fi luni albastre la datele de: 21 decembrie 2009, 21 noiembrie 2010, 31 august 2012, 21 august 2013 şi 31 iulie 2015. În 2011, 2014 şi 2017 nu va fi deloc lună albastră. Cel mai recent a fost lună albastră la 20 mai anul acesta. Rarul fenomen în care apar două luni albastre în acelaşi an se întâmplă cam o dată la 19 ani. Cel mai recent s-a întâmplat în 1999, în ianuarie şi martie.
Erupţiile vulcanilor colorează astrul nopţii
Dar de unde oare vine numele de lună albastră? De fapt, data în care pică această lună plină nu afectează culoarea astrului. Totuşi, a fost o vreme în care oamenii au putut vedea într-adevăr luna albastră aproape în fiecare seară. Luna, în toate fazele sale, era albastră, exceptând unele nopţi când era… verde. În 1883, celebrul vulcan din Indonezia, Krakatoa, a erupt. Cenuşa s-a ridicat în atmosfera Pământului şi luna a devenit albastră şi, uneori, verde.
unile albastre au persistat ani la rând după marea erupţie. Oamenii din perioada aceea au putut vedea soarele ca de levănţică şi pentru prima oară, nori translucizi. „Cenuşa a cauzat nişte apusuri atât de roşii, încât au fost chemaţi pompierii pentru a stinge focurile imaginare din pădurile din zona New York-ului”, a declarat vulcanologul Scott Rowland, de la Universitatea din Hawaii. Şi alţi vulcani mai mici au colorat luna în albastru. Oamenii au văzut lună albastră în 1983, după erupţia Vulcanului El Chichon din Mexic, şi în alte câteva ocazii (Muntele Sfânta Elena în 1980 şi Muntele Pinatubo în 1991).
Soare indigo
Misterul unei luni albastre se află în particulele din atmosferă, uşor mai late decât raza de lumină roşie (0,7 microni). Acest lucru se întâmplă rar, când uneori vulcanii aruncă afară asemenea nori ce cuprind aceste particule. La fel se întâmplă şi cu incendiile de proporţii. La 23 septembrie 1950, mai multe incendii de pădure au izbucnit subit în statul american Alberta. Vântul a purtat fumul cu o viteză neobişnuită, iar flăcările au produs mari cantităţi de picături de ulei, ce aveau dimensiunea perfectă (1 micron în diametru) pentru a împrăştia lumina roşie şi pe cea galbenă. Oriunde fumul se împrăştia puţin lăsa loc unui tablou incredibil în care soarele era mov-albăstrui. Două zile mai târziu, oamenii de ştiinţă din Anglia au putut observa un soare indigo, urmat de o minunată şi clară lună albastră. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în 1950, în Suedia.
Luna roşie, mai des decât cea albastră
Luna cu tente roşiatice este mult mai des întâlnită în comparaţie cu cea albastră. Vremea toridă din ultima perioadă a contribuit la declanşarea unor incendii de proporţii în multe părţi ale lumii, ce au aruncat în atmosferă o mixtură de particule de diverse mărimi. Cele mai multe sunt mai mici de un micron, împrăştie lumină albastră şi acest lucru face ca luna să fie văzută roşie. Fenomenul poate fi observat şi la noi destul de des. Daniela Purgaru
