de Elena Şerban

La 15 ianuarie 1929 a venit pe lume omul care a schimbat total America, Martin Luther King. Datorită eforturilor sale, persoanele de culoare au în prezent drepturi egale cu albii. Meritele sale au fost încununate cu mai multe premii, cel mai important dintre ele fiind Nobelul.

Numele său vine de la un protestant german
Martin Luther King a venit pe lume ca fiu al reverendului Martin Luther King Sr. Mama sa, Alberta Williams King, era profesoară. Cei doi, tată şi fiu, au purtat iniţial numele Michael King, însă după vizita făcută în Germania în 1934, seniorul a luat decizia de a schimba numele său şi al fiului său în Martin Luther, în onoarea liderului protestant german Martin Luther.
Începând cu 20 septembrie 1944, băiatul a frecventat cursurile Colegiului Morehouse, apoi ale Seminarului teologic Crozer din Chester - Pennsylvania.

Tată a patru copii
La doar doi ani de la finalizarea studiilor, s-a căsătorit cu Coretta Scott, împreună cu care a avut patru copii: Yolanda King, Martin Luther King III, Dexter Scott King şi Bernice King. La scurt timp, în 1954, a devenit pastor la Biserica Baptistă de pe Strada Dexter, din Montgomery. Avea doar 25 de ani. Studiile făcute nu i s-au părut suficiente, astfel că s-a înscris la doctorat. A obţinut diploma de doctor în teologie şi filosofie la data de 5 iunie 1955.

A sărit în ajutorul Rosei Parks
La sfârşitul anului 1955 a început adevărata luptă pentru drepturile persoanelor de culoare. Factorul declanşator? Arestarea Rosei Parks, o americancă de culoare care a refuzat să cedeze locul unui alb în autobuz. După ce Rose a fost condamnată la plata unei amenzi, a intrat în scenă King. Împreună cu Ralph Abernathy (un lider important pentru mişcarea drepturilor omului din SUA), Martin Luther a început o campanie politică şi socială împotriva segregării rasiale din transportul public, mai ales în autobuze, de unde şi denumirea protestului-maraton „Montgomery Bus Boycott”. King nu a renunţat la protestul care a durat 381 de zile, în ciuda faptului că în toată perioada, atât el, cât şi familia sa au trecut prin chinuri. Casa le-a fost bombardată, copiii terorizaţi la şcoală, soţia jignită. Lucrurile s-au mai liniştit puţin după ce, la 13 noiembrie 1956, Curtea Supremă a declarat ca neconstituţionale legile de segregare din autobuzele publice din Montgomery.
Victoria a fost atât de răsunătoare că, în 1957, King a fost ales lider al Southern Christian Leadership Conference.

Marşul, metoda de convingere preferată
De-a lungul timpului, Martin Luther a iniţiat trei marşuri ale populaţiei de culoare. Primele două au fost oprite de Poliţie la graniţa oraşului Selma. Al treilea, în martie 1965, a fost încununat de succes, reuşind să obţină pentru populaţia afro-americană dreptul de a participa la alegeri. În timpul marşului au fost omorâţi trei oameni, printre care un preot. La 28 august 1963, în faţa a 250.000 de oameni, a rostit discursul „I Have a Dream” („Am un vis”).
În 1964, la doar 35 de ani, King a primit Premiul Nobel pentru Pace. În discursul său de mulţumire, el a spus: „Nonviolenţa este răspunsul la o problemă decisivă a vremurilor noastre - necesitatea ca omul să treacă peste oprimare şi violenţă, fără a recurge la mijloace de oprimare şi la uz de violenţă”. Începând cu 1965, Martin şi-a exprimat public dezacordul faţă de participarea SUA la războiul din Vietnam.

Omorât într-o cameră de hotel
Lupta lui King nu s-a încheiat în momentul în care a obţinut drept de vot pentru persoanele de culoare şi nici când s-a recunoscut egalitatea totală în drepturi între toţi cetăţenii americani. Ca dovadă stă implicarea sa în lupta gunoierilor de culoare din Memphis, care îşi doreau să aibă aceleaşi drepturi salariale cu angajaţii albi. De aceea, la sfârşitul lunii martie 1968, King a mers în capitala statului Tennessee pentru a-i susţine pe protestatarii care erau în grevă generală de 12 zile.
Adorat de milioane de persoane de culoare, King nu era iubit de albi. Aceştia nu s-au sfiit ca în numeroase rânduri să încerce să îl asasineze pe pastorul baptist. Astfel, în aprilie 1968, cu doar câteva zile înainte de ziua fatidică, King a mai fost ţinta unei tentative de crimă. Modalitatea aleasă a fost simplă: a fost amplasată o bombă la bordul avionului său. Din fericire, atentatul a eşuat, iar bomba a fost descoperită la timp. Aflând de atentat, King a declarat: „Sunt în mâna Domnului, care va face ce va considera că e bine. Şi eu îmi doresc o viaţă lungă, dar dacă Domnul decide altfel... aşa să fie. Nu mi-e teamă de nimic”.
Ajuns la Memphis, King, împreună cu prietenul său apropiat, reverendul Ralph Abernathy, s-a cazat la Motelul Lorraine, în camera 306. În după-amiaza zilei de 4 aprilie, după ce participase la o serie de întâlniri, King a ieşit pe balconul camerei sale pentru a se linişti puţin. Însă un glonţ l-a doborât. Acesta a pătruns prin obrazul drept în maxilar, a străpuns coloana vertebrală şi s-a oprit în umăr. Deşi pastorul a fost dus imediat la spital, a murit în timpul operaţiei.
Autopsia a relevat că inima lui King, care avea doar 39 de ani, se prezenta ca cea a unui bătrân în vârstă de 60.

Misterul adevăratului criminal
Vinovat de asasinarea lui King a fost găsit un hoţ de duzină, caucazianul James Earl Ray. Iniţial, acesta a recunoscut crima, dar la proces a negat cu îndârjire. Cu toate acestea, a fost condamnat la 99 de ani de închisoare. În 1999, după îndelungate cercetări, văduva lui Martin Luther a descoperit că vinovatul principal pentru moartea soţului său ar fi fost Loyd Jowers. Acuzat, acesta a afirmat că a primit 100.000 de dolari de la mai multe persoane pentru a aranja decesul pastorului. Adevărul total se pare că nu a fost şi nu va fi aflat niciodată.

De reţinut!
- A primit Nobelul pentru Pace la doar 35 de ani şi a fost adorat de milioane de oameni.
- S-a afirmat prin obţinerea dreptului de vot pentru persoanele de culoare, recunoaşterea egalităţii totale în drepturi între toţi cetăţenii americani şi dezacordul faţă de participarea SUA la războiul din Vietnam.
- Viaţa şi decesul lui King au inspirat numeroase scenarii de film.

„Am un vis, şi anume că într-o bună zi această naţiune se va ridica şi va trăi conform adevăratului sens al credinţelor sale. Acest adevăr este de la sine înţeles pentru noi: toţi oamenii sunt egali“