de Elena Şerban
Doi dintre cei mai mari pictori ai lumii, Francisco de Goya şi Vincent van Gogh, au împărţit nu doar pasiunea pentru culoare şi desen, ci şi aceeaşi zi de naştere: 30 martie, dar şi acelaşi loc de deces: Franţa. Diferenţa de ani este însă foarte mare. Astfel, în timp ce de Goya este născut în 1746, Vincent van Gogh a venit pe lume în 1853.
Născut în nordul Spaniei, Francisco de Goya este cunoscut mai ales pentru fraza „Somnul raţiunii naşte monştri” decât pentru picturile sale deosebite. S-a remarcat prin talentul său la pictură încă de când era elev al şcolii de iezuiţi din Aragon. La 17 ani încearcă să se înscrie la Academia Regală San Fernando din Madrid, dar este respins. Continuă să se pregătească pentru a deveni pictor, avându-l ca maestru pe Francisco Bayeu. De altfel, tot din acea perioadă i se trage şi dragostea pentru o fată, care i-a devenit mai târziu soţie. Era vorba despre Josefa, sora mai mică a maestrului Bayeu, cu care nu a avut copii. După ce şi în 1766 este respins din nou la Academie, se mută în Italia. Revenit în Spania, este cooptat într-o echipă care pregătea goblenuri pentru Palatul Escorial din Madrid.
În scurtă vreme începe să picteze singur şi reuşeşte să devină pictorul oficial al Curţii Regale în anul 1786. Primeşte în această funcţie 15.000 de reali, o sumă uriaşă pentru acea vreme. Din păcate, în 1792, se îmbolnăveşte de o maladie necunoscută şi, mai grav pentru el, surzeşte. Continuă să picteze însă, dintre operele sale evidenţiindu-se: „Bătrânele”, „Doi bătrâni mâncând supă” şi „2 mai 1808 - Masacrul de la Madrid”.
Artistul moare în 1828 şi este îngropat la Bordeaux. Rămăşiţele pământeşti ale pictorului au fost strămutate în Spania natală abia la sfârşitul Primului Război Mondial.
Este un olandez care a făcut senzaţie în lumea picturii şi ale cărui opere se vând acum pe sume fabuloase („Portrait of Dr. Gachet” a fost vândut în 1990 cu 82,5 milioane de dolari, acum valorând 139,5 milioane de dolari). Născut şi crescut pentru a fi pastor (aşa cum era tatăl său), Vincent a venit pe lume în 1853, în Groot Zundert. E posibil ca înclinaţia către pictură să fi fost moştenită din familia mamei, care era fiică de pictori şi negustori de artă. Tot mama este cea care i-a găsit primul loc de muncă, la un unchi care era negustor de artă. Totul ar fi fost bine şi frumos dacă Vincent nu s-ar fi îndrăgostit de fiica unchiului său, verişoara sa. Unchiul, tare nemulţumit, îl concediază, astfel că van Gogh se mută în Anglia şi apoi în Belgia. Hotărăşte să devină pictor şi în 1885 pleacă la Paris, leagănul cultural al Europei. În capitala Franţei se împrieteneşte la cataramă cu Gauguin, dar se ceartă şi cu acesta în numeroase rânduri. De altfel, în urma unui conflict îşi taie urechea şi apoi îşi face un autoportret, care devine una dintre cele mai scumpe picturi din lume.
Conştientizând totuşi că este aproape de demenţă, se internează, în 1889, într-un ospiciu, la Saint Remy. Este lăsat în perioada internării să îşi exprime talentul creator şi pictează în doar un an nu mai puţin de 200 de tablouri. Este externat în 1890 şi se mută în Auvers, un orăşel aproape de Paris.
Se dedică exclusiv talentului său şi pictează 70 de tablouri în 70 de zile. Ritmul infernal are repercusiuni şi, după acest interval, la 27 iulie 1890, se împuşcă în piept. Nechemând niciun medic să îl ajute, Vicent van Gogh moare în aceeaşi noapte. Avea doar 37 de ani. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără: „Terasa cafenelei, noaptea”, „Autoportret cu urechea bandajată” şi „Floarea Soarelui”.