de Elena Şerban
Doi români, titani ai filmului românesc, au avut în comun nu doar pasiunea pentru actorie, ci şi zodia. Berbeci veritabili, născuţi unul la 7 aprilie 1931 (Amza Pellea) şi celălalt la 13 aprilie 1930 (Sergiu Nicolaescu), cei doi au venit pe lume în aceeaşi veche provincie românească: Oltenia. Şi dacă despre Amza se ştie că s-a născut la Băileşti, în judeţul Dolj, Sergiu a văzut lumina zilei la Târgu-Jiu (Gorj).
Cei doi au lucrat împreună la mai multe filme, printre care „Mihai Viteazul”, „Nea Mărin, miliardar”, „Osânda”, „Mihail, câine de circ”.
Amza sau Nea Mărin, cum era el frecvent strigat, a venit pe lume în familia directorului Cooperativei Munca, din Băileşti. A mai avut alţi patru fraţi, însă a fost singurul care a urmat cariera actoricească. După finalizarea cursurilor Colegiului „Carol I” din Craiova se înscrie la Teatru. Devine unul dintre reprezentanţii de vază ai generaţiei ‘56 a Institutului de Teatru şi Cinematografie, generaţie cunoscută apoi sub apelativul Generaţia de Aur a scenei româneşti.
După institut se angajează ca actor la Teatrul Naţional din Craiova, apoi se transferă în Bucureşti. Scena îl atrage, însă capătă notorietate abia după ce joacă în câteva filme. Printre cele mai cunoscute roluri ale sale se numără cele din filmele „Nea Mărin, miliardar”, „Dacii”, „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”.
Actorul a fost căsătorit vreme de 25 de ani, din 1958 până la moartea sa, în 1983, cu Domnica Mihaela Policrat din Craiova. Talentul şi dragostea pentru actorie s-au transmis în familia Pellea. Amza este tatăl actriţei Oana Pellea. Actorul a murit rapid, la 12 decembrie 1983, în Capitală. Avea doar 52 de ani şi o grămadă uriaşă de roluri de făcut. Boala care i-a cauzat decesul a fost cancerul pulmonar. La înmormântarea sa, care a avut loc într-o zi geroasă de iarnă, au participat sute de mii de oameni. Care nu au simţit deloc frigul, ci doar tristeţea de a-l fi pierdut pe... şugubăţul Nea Mărin.
Sergiu Nicolaescu a fost cel mai prolific regizor român. Numele său este asociat, în general, cu filmele istorice, însă şi celelalte producţii au fost reuşite şi apreciate. Dragostea pentru filme se înfiripă în sufletul lui Sergiu pe când acesta era licean la Timişoara, oraş în care familia Nicolaescu s-a mutat în 1935. Totuşi, după liceu, nu a dat examen la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, ci... la Marină. Din păcate, a fost exmatriculat după doar doi ani, din cauza arestării tatălui său. S-a angajat ca muncitor pentru a-şi ajuta mama şi apoi a dat examen la Universitatea Politehnică Bucureşti.
Proaspătul inginer mecanic a fost angajat să lucreze la filmări combinate în cadrul „Studioului Cinematografic Alexandru Sahia”, specializat în filme documentare şi jurnale de actualităţi. A debutat în anul 1966, cu filmul „Dacii”. Din dragoste pentru cinematografie a jucat în mare parte dintre filmele sale. În ceea ce priveşte viaţa personală, regizorul, care se află acum la a treia căsnicie, are un singur regret: acela că nu are copii. După Revoluţia din 1989, regizorul a intrat în politică, fiind senator în perioada 1990-2004. Apoi, în 2008, a fost reales senator de Bucureşti din partea PSD.