de Elena Şerban
„Anna Karenina”, „Ninotchka” şi „Marguerite Gautier” sunt doar câteva dintre filmele care au rămas în sufletul a milioane de telespectatori din întreaga lume graţie interpretării deosebite a celei care a fost numită „Divina” - Greta Garbo. Superba actriţă, care a reuşit să facă trecerea de la filmul mut la cel cu sonor, a decedat la 15 aprilie 1990, acum 21 de ani, la reşedinţa ei din New York.
I s-a prevestit o carieră fulminantă
Născută la Stockholm, în Suedia, la 18 septembrie 1905, Greta Lovisa Gustafsson şi-a început cariera în ţara natală, în filmul turnat în 1920, „Mr. and Mrs. Stockholm Go Shopping”. După ce a jucat în alte patru producţii suedeze, care s-au bucurat de un succes moderat, a „explodat” în pelicula „The Saga of Gosta Berling”. Interpretarea ei deosebită din acest film a adus-o în atenţia producătorului Louis B. Mayer, care i-a propus suedezei să vină la Hollywood, prevestindu-i o carieră fulminantă. Şi Mayer nu s-a înşelat deloc.
Trecere frumoasă de la filmul mut la cel vorbit
Greta, care şi-a înlocuit numele de familie cu Garbo, şi-a cucerit publicul la început cu rolurile din filmele mute, pentru ca apoi să îi facă dependenţi de jocul ei în filmele cu sunet.
Primul ei film vorbit a fost „Anna Christie”, din 1930. Pentru rolul interpretat, a fost nominalizată la Oscar. Deşi nu a primit trofeul, a reuşit să se impună atât de mult în tumultuoasa lume a Hollywood-ului, încât îşi negocia singură onorariul (de cele mai multe ori uriaş) şi îşi alegea rolurile care considera că i se potrivesc. S-a numărat, astfel, printre primele actriţe care au pus piciorul în prag, nelăsându-se păcălite să joace în producţii de duzină.
A evoluat apoi în „Anna Karenina”, rol elogiat de toată presa de peste Ocean, dar şi în „Marguerite Gautier”, film despre care spunea că îi este cel mai drag (prin prisma performanţei sale actoriceşti).
O cotitură radicală în cariera actriţei a avut loc o dată cu rolul din pelicula „Ninotchka” din 1939. După aproape 20 de ani de jucat roluri dramatice, în sfârşit, o comedie! Spre surpriza tuturor, „Garbo cea de gheaţă”, cum era supranumită, s-a descurcat excelent, motiv pentru care a mai primit o nominalizare la Oscar.
Un alt rol de comedie a fost şi cel din producţia „Femeia cu două feţe”, turnată în 1941. După acest rol care a fost foarte criticat atât de presă, cât şi de public, Greta a decis să se retragă. Ea a numit acest film „mormântul meu”. A mai avut o tentativă de a juca într-un film, în 1948, dar filmările au fost abandonate.
A inspirat numeroase vedete
În viaţa privată, Greta Garbo a fost foarte retrasă. A evitat din răsputeri orice eveniment monden, interviurile erau mai rare decât cutremurele, iar corespondenţa cu fanii lipsea cu desăvârşire. Ulterior, alte vedete au împrumutat acest stil de izolare şi chiar de respingere a presei, fapt ce îi făcea pe ziarişti să spună că adoptă „stilul Garbo”.
Unul dintre puţinele sale interviuri a devenit probabil cel mai scurt din istorie. Astfel, la un moment dat, diva a răspuns afirmativ unui reporter al ziarului britanic Daily Mail, care o hărţuise vreme îndelungată solicitându-i un interviu. Prima replică a reporterului a fost „Mă întreb...”, iar diva nu l-a lăsat să termine. „De ce să te întrebi?”, a răspuns ea, şi a terminat interviul. Reporterul a rămas fără grai, publicând totuşi cele două rânduri de conversaţie.
Din cauza refuzului îndârjit de a da interviuri şi de a apărea în presă, ziariştii făcuseră o obsesie pentru diva blondă. Astfel, în 1976, revista americană „People” a publicat fotografii topless cu Greta Garbo care făcea plajă în Antigua.
Suspectată că e bisexuală
Deşi provenea dintr-o familie de cinci persoane (era al treilea copil al părinţilor săi), Greta nu prea iubea copiii, motiv pentru care a decis să nu se mărite şi nici să aibă copii. Să fi fost suspiciunile de bisexuală care planau asupra sa adevărate? Nu se ştie sigur. Gurile rele nu se sfiau să declare că Garbo iubea, în aceeaşi măsură, şi bărbaţii, şi femeile. Poate şi din cauza relaţiilor de prietenie sau de amor pe care le-a avut atât cu John Gilbert, cât şi cu actriţa Lylian Tashman, cu poeta Mercedes de Acosta, dar şi cu industriaşul suedez John Hjelme-Lundberg.
Răpusă de pneumonie
După o viaţă în care s-a luptat cu o serie de probleme medicale, învingând chiar cancerul la sân, în 1984, Greta a murit la vârsta de 85 de ani. Cauza oficială a decesului a fost pneumonia, coroborată cu un blocaj renal. Întreaga sa avere, estimată la 20 de milioane de dolari, a fost lăsată nepoatei sale, Gray Reisfield.
Născută în familia unui muncitor şi a unei casnice, Greta nu s-a prea dat în vânt după studii. A urmat, la fel ca toate celelalte fete suedeze, şcoala primară şi o perioadă scurtă de gimnaziu. Ura şcoala şi nici să se joace cu prietenele sale nu-i prea plăcea. De la 13 ani nu a mai mers deloc la şcoală. De aceea, după ce a devenit celebră, a declarat că are un complex de inferioritate în faţa persoanelor care ştiu mai multe lucruri despre lume decât ea. Mai mult, conform unor înscrisuri din familie, care au fost date publicităţii ulterior, Garbo a suferit în copilărie de depresie din cauza faptului că tatăl său a fost obligat o perioadă să lucreze ca şi curăţitor de toalete.
Când a devenit Greta Gustafsson Greta Garbo şi de ce? Există nu mai puţin de nouă variante de răspuns ale acestei întrebări. În primul rând, trebuie menţionată decizia din adolescenţă a Gretei, care se visa actriţă de talie mondială, de a avea un nume uşor de rostit în orice limbă a planetei. Apoi, se spune că a ales numele Garbo pentru că acest termen îi aparţine unei zeităţi norvegiene a pădurii. Există şi o altă variantă, conform căreia, unul dintre primii regizori cu care a lucrat actriţa i-a sugerat acesteia să îşi ia un nume inspirat din cel al regelui maghiar Gabor Bethlen. Şi ea doar a modificat puţin acest nume. Nici faptul că în limba italiană con garbo înseamnă „cu graţie” nu e departe de posibilitatea pentru care Greta ar fi ales acest nume.
Inedit
- Garbo a devenit cetăţean american în anul 1951;
- Actriţa avea o frază favorită: „Vreau să fiu singură, vreau doar să fiu singură”, pe care a folosit-o în mai multe filme. Şi când nu a putut să o rostească, fraza a apărut pe coperta unei cărţi pe care Garbo o citea în film;
- În 1983, Greta a devenit Cavaler al Ordinului Stelei Polare din ordinul Regelui Carl Gustav al XVI-lea al Suediei;
- Deşi a fost nominalizată de patru ori la Premiul Oscar, Greta nu a primit niciodată această distincţie pentru interpretare, ci doar pentru întreaga carieră (titlu onorific) în 1955;
- Banca Naţională a Suediei a luat decizia ca chipul actriţei să fie pe bancnota de 20 de coroane. Banii vor ieşi pe piaţă începând cu anul 2014.
- În 1999, Institutul American de Film a plasat-o pe Greta Garbo pe locul cinci în topul celor mai mari vedete feminine ale tuturor timpurilor.