de Elena Şerban

Honoré de Balzac este un nume ce nu mai are nevoie de nicio prezentare. Cel puţin printre iubitorii literaturii, care au citit cu sufletul la gură „Moş Goriot”, „Eugenie Grandet”, „Iluzii Pierdute” sau „Comedia umană”.

Eseist, romancier, jurnalist şi critic literar, Honoré de Balzac a marcat numeroşi scriitori cu stilul şi scriitura sa. În repetate rânduri, Emile Zola, Gustave Flaubert, Marcel Proust şi chiar marele Fiodor Dostoievski au afirmat că au ales să scrie datorită operelor lui Balzac.

Honoré s-a născut în orăşelul francez Tours, la 20 mai 1799. Cea mai mare parte a copilăriei şi-a petrecut-o în internate. Când avea vârsta de 15 ani, familia Balzac se mută la Paris, deoarece tatăl este avansat şef al aprovizionării la o bază militară. În adolescenţă, Honoré îşi dă seama că visul său cel mare ar fi acela de a deveni scriitor. Îşi anunţă familia, care nu este deloc de acord. Îi oferă totuşi tânărului în vârstă de 17 ani un an de graţie. Dacă ar fi dovedit că se descurcă din scris, Balzac putea continua cariera de scriitor. Dacă nu, era obligat să devină avocat.

După numeroase hopuri, sărăcie şi lupte cu sine însuşi, Honoré reuşeşte să se impună. De mare ajutor, în acea perioadă de debut, i-a fost tânărului Balzac o doamnă în vârstă de 45 de ani. Mamă a nouă copii, Laure de Berny devine amanta lui Honoré, dar şi femeia care îi corectează lucrările. Relaţia dintre cei doi a durat aproape zece ani. Se spune că de Berny a fost singura femeie care l-a iubit pe Balzac. Din păcate pentru ea, iubirea nu a fost reciprocă, pentru că singura femeie pe care a iubit-o marele scriitor a fost Eveline Hanska, o contesă poloneză. Cei doi s-au căsătorit în martie 1850, cu doar cinci luni înainte ca Balzac să moară. Avea doar 51 de ani.