de Elena Şerban
„Controversat” este cel mai bun termen care îl poate descrie pe mareşalul Ion Victor Antonescu. Născut la 2 iunie 1882, la Piteşti, într-o familie de militari, acesta a fost pregătit de mic pentru o carieră sub arme. După cursurile şcolilor militare de la Craiova şi Iaşi, Antonescu a absolvit şi Şcoala de Cavalerie în 1904.
În timpul Conferinţei de Pace de la Paris, deja locotenent colonel, Ion Antonescu s-a implicat în politică. Din acest motiv, în perioada 1922-1926 a fost ataşat militar al României în Franţa, Anglia şi Belgia. Revenit în România, a fost numit şef al Marelui Stat Major al armatei, apoi ministru al Apărării în guvernul lui Octavian Goga. În 1940, în urma unei dispute cu Regele Carol al II-lea, i se impune domiciliu forţat la Mănăstirea Bistriţa. Într-o perioadă scurtă, regele revine asupra deciziei şi îl numeşte pe Antonescu premier. Protejat de Hitler, Antonescu îi cere lui Carol al II-lea să abdice, şi se proclamă conducător al statului, chiar dacă în acest timp, oficial, Mihai era regele României. Deşi părea că are totul sub control, Antonescu avea un ghimpe în coastă: mişcarea legionară. De aceea a plecat în Germania, unde i-a cerut ajutorul lui Hitler.
În 1941, bazându-se pe sprijinul Fürerului, a atacat URSS. S-a retras din coaliţia cu Germania abia după eşecul de la Stalingrad. La 23 august 1944, Regele Mihai a cerut destituirea mareşalului şi arestarea sa. La 1 iunie 1946, Antonescu a fost executat la Jilava.
Printre măsurile lui Antonescu se numără: masacrarea evreilor şi a rromilor, interzicerea purtatului de haine subţiri în plină vară sau chiar impunerea unei anumite lungimi pentru fuste. Au existat voci care au susţinut că multe măsuri luate de Antonescu, chiar şi amiciţia cu Hitler, au avut drept scop reîntregirea României, „ciuntită” de Dictatul de la Viena, din 1940.
Ion Antonescu a fost însurat de două ori. Prima dată, între 1924 şi 1926, cu Rachel Mendel, cu care a avut un copil. A doua căsnicie a fost cea cu Maria, cu care a rămas împreună până la moartea sa.