de Elena Şerban

Născut într-o localitate pe care a făcut-o celebră în România, Siliştea-Gumeşti, Marin Preda este unul dintre cei mai mari prozatori români. Autorul „Moromeţilor” a venit pe lume într-o zi de vară, 5 august 1922, în familia unor oameni simpli. De altfel, întâmplările prin care trece în copilărie în satul sărac nu doar că îşi pun amprenta asupra sa, dar îi oferă şi inspiraţie pentru multe dintre operele sale.

După ce termină chinuit cursurile primare (din cauza problemelor financiare), devine elev al şcolii din Abrud. Apoi, în 1941, debutează cu poezia „Întoarcerea fiului rătăcit”, în volumul colectiv de versuri „Sârmă ghimpată”. La sfârşitul anului 1942, Eugen Lovinescu îl recomandă poetului Ion Vinea, care îl angajează ca secretar de redacţie la publicaţia „Evenimentul zilei”.

1954 este anul în care se căsătoreşte cu poeta Aurora Cornu. După divorţul pronunţat în 1959, s-a recăsătorit cu Eta Vexler, care ulterior a emigrat în Franţa la începutul anilor ’70. Începe să scrie din ce în ce mai multă proză: „Delirul”, „Marele singuratic”, „Viaţa ca o pradă” şi altele. În perioada 1975-1980 a fost membru al Marii Adunări Naţionale (un fel de Parlament al acelor vremuri). Apoi, în 1980, Marin Preda a publicat ultimul său roman: „Cel mai iubit dintre pământeni”.

Cu cea de-a treia soţie, Elena, a avut doi fii: Nicolae şi Alexandru.

La 16 mai 1980 moare la vila de creaţie a scriitorilor de la Palatul Mogoşoaia. Potrivit raportului medico-legal, moartea sa a fost violentă şi a fost cauzată de asfixia mecanică prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condiţiile unei come etilice.