de Elena Şerban
- La 12 octombrie 1933 au început lucrările de transformare a fortăreţei Alcatraz
Far, fort de apărare, închisoare şi, mai nou, atracţie turistică. Acesta este Alcatrazul, unul dintre cele mai cunoscute locuri din lume. A devenit celebru în special datorită filmelor, pentru că insula pe care se află fosta închisoare, situată în centrul Golfului San Francisco, a fost locul de desfăşurare a numeroase producţii cinematografice.
Botezată de un spaniol
Insula, cunoscută mai ales sub numele de „The rock” („Stânca”) este formată în special din gresie. Dimensiunile Alcatrazului nu sunt impresionante: lungimea are nu mai mult de 500 m, înălţime - 41 m, iar suprafaţa totală este de aproximativ 85.000 mp.
Numele ciudat pentru o insulă americană - Insula Pelicanilor - a fost dat de descoperitorul acesteia, spaniolul Juan Manuel de Ayala, care naviga în Golful din San Francisco în 1775 şi, la un moment dat, a observat sute de pelicani ce se adăposteau pe un petic de pământ necunoscut lumii. Încântat de aceste păsări (care se numesc Alcatraces în limba spaniolă veche), a botezat insula Isla de los Alcatraces (Insula Pelicanilor). Vreme de mai bine de 70 de ani, Alcatraz a fost stăpânită de guvernul mexican.
Cumpărată cu 5.000 de dolari
În 1847, lordul John Charles Fremont, guvernator militar al Californiei, a cumpărat insula de la mexicani cu doar 5.000 de dolari. În 1854, Fremont a decis construcţia unui far, pentru ca, cinci ani mai târziu, aici să se instaleze o fortăreaţă în toată regula. Donată statului american, insula a devenit închisoare pentru prizonierii de război începând din anul 1861. Motivul alegerii acestui loc pentru o închisoare era acela că prizonierii închişi la Alcatraz, consideraţi deosebit de periculoşi, nu aveau nicio şansă de evadare.
În 1906 a avut loc o tentativă de reconstruire din temelii a unui fort nou, însă un cutremur uriaş a distrus totul. Seismul nu a stopat însă elanul americanilor, care au reînceput construcţia unui nou fort. Lucrările au durat nu mai puţin de cinci ani. La 12 octombrie 1933, a început transformarea fortăreţei în închisoare, acţiune finalizată la 1 ianuarie 1934, când a fost dată în funcţiune ca închisoare federală a Statelor Unite ale Americii.
Deţinuţi cu nume grele
În timp, s-a dovedit că ideea autorităţilor de a amplasa o închisoare pe Stâncă a fost mai mult decât genială, pentru că apa rece, rechinii şi curenţii din golf erau gardieni mai vaşnici decât oricine. Dacă un deţinut ar fi reuşit, printr-o minune, să scape de atenţia vreunui gardian, sigur nu ar fi avut nicio şansă în faţa valurilor reci sau a rechinilor.
Primii răufăcători aduşi pe Insula Pelicanilor, în 1934, au fost 53 de infractori din Atlanta. Printre numele grele care au experimentat traiul în comun de la Alcatraz s-au numărat: Al Capone, Robert Franklin Stroud, George „Machine Gun” Kelly (cap al crimei organizate de peste Ocean), James „Whitey” Bulger, Bumpy Johnson, Rafael Cancel Miranda (membru al Partidului Naţionalist din Porto Rico, acuzat că ar fi atacat clădirea Capitoliului în 1954), Mickey Cohen, Arthur R. „Doc” Barker şi Alvin „Creepy” Karpis.
Tentative nereuşite de fugă
Faptul că se ştia despre această insulă că este greu de părăsit fără acordul autorităţilor nu i-a descurajat pe deţinuţi să încerce să evadeze. Astfel, de-a lungul celor 29 de ani cât a fiinţat a doua „etapă” a închisorii, au avut loc nu mai puţin de 36 de tentative de evadare. Gardienii se mândresc şi acum cu faptul că niciuna dintre aceste evadări nu a reuşit şi că nimeni nu a scăpat viu de la Alcatraz. Mulţi dintre cei care au încercat să fugă de pe insulă au murit fie împuşcaţi, fie mâncaţi de rechinii care populează apa rece.
Singurul loc de detenţie din SUA dotat cu apă caldă
Condiţiile în care erau închişi deţinuţii la Alcatraz nu erau dintre cele mai confortabile. Lavoarul, toaleta şi un pat îngust erau singurele obiecte de mobilier din celule. La Alcatraz, încăperile rezervate deţinuţilor aveau dimensiuni de 1,5 x 2,7 m. Pentru că erau consideraţi deosebit de periculoşi, puşcăriaşii petreceau cea mai mare parte a timpului în celule, adică între 18 şi 23 de ore pe zi. Purtarea excepţională şi recomandările de la alte închisori erau singurele ce permiteau unui număr foarte mic de deţinuţi să stea mai multă vreme în afara celulelor.
Cantina comună era prevăzută cu mai multe fante prin care, la nevoie, gardienii puteau elibera, în cazuri de forţă majoră, gaz lacrimogen.
Ca fapt divers, trebuie menţionat că Alcatraz era singura închisoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii unde deţinuţii puteau face duş cu apă caldă. Şi asta nu din motive de grijă faţă de cei închişi, ci pentru că paznicilor le era teamă că apa rece de la duşuri i-ar putea căli pe deţinuţii care încercau să evadeze înotând în golful cu apă rece.
Răscoală înecată în sânge
Una dintre tentativele de evadare din Alcatraz a dus la izbucnirea uneia dintre cele mai sângeroase revolte dintr-o închisoare americană. În seara de 2 mai 1946, şase prizonieri au preluat controlul asupra gardienilor care îi păzeau, au sustras cheile de la rastelurile cu arme şi de la celulele lor şi au vrut să părăsească Stânca. Şi-au dat seama însă că nu pot pleca, întrucât gardienii pe care îi capturaseră nu aveau cheia de la poarta mare. Ceilalţi gardieni au observat lipsa colegilor lor şi le-au cerut deţinuţilor să se predea. Refuzul acestora a dus la un război pe toată insula, în urma căruia doi gardieni au fost ucişi şi alţi 11 au fost grav răniţi. De asemenea, trei dintre deţinuţii consideraţi principalii vinovaţi de declanşarea revoltei au fost executaţi.
Criminalul Frank Lee Morris (foto) şi fraţii Anglin sunt singurele persoane despre care se crede că au reuşit să evadeze de la Alcatraz în 1962. Modul în care se presupune că au scăpat din închisoarea de pe insulă întrece orice imaginaţie. Timp de doi ani, Morris, fraţii Anglin şi Allen West au săpat tuneluri pe sub celulele lor, iar în timp ce „lucrau” lăsau în celule nişte „manechine” confecţionate din săpun, hârtie igienică şi păr, pentru a păcăli controalele paznicilor. În noaptea evadării, West nu a reuşit să iasă din celulă, iar Morris şi fraţii Anglin au ajuns până la plajă, unde şi-au pregătit un fel de plute din pelerine cu care, se pare, ar fi ajuns la San Francisco, deşi FBI considera, la acea vreme, că şansele ca evadaţii să fi scăpat cu viaţă erau foarte mici. Cazul a fost închis după 17 ani de investigaţii. Această poveste a inspirat filmul din 1979, „Evadare din Alcatraz”, în care Clint Eastwood deţine rolul principal.
- Nu doar persoanele private de libertate au populat Insula Pelicanilor - numeroase familii ale angajaţilor de la Alcatraz (gardieni, cadre medicale, personal administrativ) au fost obligate să locuiască pe neprimitoarea insulă din Golful San Francisco.
- Persoanele care doresc să viziteze Insula Alcatraz trebuie să plătească un bilet ce poate ajunge până la 40 de dolari.