de Elena Şerban

La 1 decembrie, Johnny Răducanu ar fi trebuit să împlinească 80 de ani. Nu a mai apucat. S-a dus să cânte undeva departe. În Ceruri, poate.

Născut sub numele Răducan Creţu, în 1931, la Brăila, artistul a fost unul dintre puţinii care nu şi-au ascuns etnia. Era rrom. Datorită familiei sale, cu reale înclinaţii muzicale, Răducan a început să cânte încă din copilărie. De altfel, la 19 ani, a început studiile muzicale la Iaşi şi la Cluj-Napoca.

În 1953 a devenit student la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, instituţie pe care a absolvit-o în 1956, la clasa contrabas. A devenit astfel muzician cu acte în regulă, deşi în copilărie spera să ajungă gangster sau bucătar pe vapor.

Muzicianul şi-a luat numele Johnny încă din tinereţe, deoarece era îndrăgostit de jazzul american.
În afară de piesele sale, dintre care amintim „Bucuria”, „După-amiază de iarnă”, „Păsări albe au zburat” şi „Octombrie song”, Răducanu a devenit cunoscut şi pentru stilul său molcom de a povesti.

A participat la Festivalul Mondial al Tineretului de la Moscova, cu orchestra Electrecord (1962, medalia de aur), la Festivalurile Internaţionale de Jazz de la Varşovia şi Praga (1968), la concertele Aurei Urziceanu, dar şi la cele susţinute de mari muzicieni americani, oaspeţi în România.

Johnny Răducanu a avut o relaţie de peste 50 de ani cu Geta Costin, una dintre cele mai bune studente ale marelui George Călinescu, dar nu au avut copii. Cei doi au fost căsătoriţi doar 15 ani.