de Elena Şerban

Şi-a iubit atât de mult oraşul natal, încât i-a adoptat numele. Ştefan Mihăilescu Brăila a fost unul dintre cei mai mari actori români, a cărui carieră este invidiată de mulţi dintre colegii săi de scenă. Născut la Brăila, la 3 februarie 1925, după ce mama sa, infirmieră, a avut o relaţie de o noapte cu un medic şi a rămas însărcinată, viitorul actor nu a fost acceptat în familia sa. S-a refugiat în teatru, la care a dovedit talent încă de mic. Recita poezii, imita profesorii din liceu şi aşa... s-a trezit pe scenă.

A jucat la Teatrul Maria Filotti din Brăila între 1948 şi 1956, când s-a transferat la Teatrul din Baia Mare. În 1950 s-a îndrăgostit de o colegă, Georgeta Rahtopol, cu care s-a căsătorit şi cu care a avut un băiat, Florin.

Cariera lui Ştefan Mihăilescu a început să se dezvolte după anul 1957, o dată cu debutul din filmul „Comoara din Vadul Vechi”. În acelaşi an s-a transferat la Teatrul Giuleşti din Bucureşti. Filmul care a făcut dovada uriaşului talent a fost „Secretul lui Bachus”, realizat în 1983 de regizorul Geo Saizescu. Alte filme în care a jucat actorul cu nume de oraş au fost: „Păcală”, „Nea Mărin miliardar”, „Elixirul tinereţii”.

Actorul a trecut în eternitate la 19 septembrie 1996, la Bucureşti, după o lungă suferinţă. Soţia sa a declarat după decesul actorului că acesta a părăsit viaţa supărat pe public, dar mai ales pe prietenii din teatru. Era convins că toţi l-au uitat.