Main menu

header

     Încoronată drept „regina dulciurilor”, ciocolata are o istorie pe cât de îndelungată, pe atât de fascinantă. Franţuzească, belgiană sau de pe plaiurile mioritice, sub formă de praline sau de tablete, ciocolata şi-a câştigat de-a lungul anilor „adepţi” câtă frunză şi câtă iarbă, care declară la unison că nu vor renunţa niciodată la cea mai dulce „ispită”.

 Preferata maiaşilor şi aztecilor
    Povestea ciocolatei începe din anul 600 î.e.n, o dată cu indienii Maya din Mexic, care credeau că bobul de cafea este la fel de important ca un zeu, fiind considerat un dar ceresc. Denumirea de ciocolată provine de la un rege aztec, pe nume Quetzacoaltl, zeul aerului, luminii şi al vieţii, stăpân al „grădinii Raiului” în care creştea arborele de cacao. Mayaşii şi aztecii foloseau boabele de cacao atât pentru prepararea unei băuturi picante şi energizante, cât şi ca monedă de schimb. Potrivit istoricilor, zece boabe de cacao aveau valoarea unui iepure, iar în schimbul a doar 100 de boabe se putea cumpăra... un sclav. De asemenea, mayaşii credeau că boabele de cafea au puteri magice şi le foloseau cu multă rigurozitate în ritualuri şi în ceremonii religioase, dar şi pentru a vindeca febra, tusea şi durerile din timpul sarcinii. Ei au fost totodată şi inventatorii unei băuturi de cacao, fierbinte şi amăruie, preparată din păstăi de cacao măcinate şi diverse arome.
 Mâncarea zeilor
     Puţin mai târziu, indienii azteci au fost cei care au îmbunătăţit puţin reţeta, adăugându-i miere şi vanilie şi au denumit acest preparat „xocoatl”, ce se traducea prin „apă amară” şi era considerat „mâncarea zeilor”. Ciocolata era atât de apreciată de azteci, încât era folosită ca monedă de schimb alături de praful de aur. În aceeaşi perioadă, cacaua era cunoscută ca fiind un important excitant sexual, aztecii folosind o băutură condimentată cu piper, ardei iute şi cuişoare.

 Italienii au adus-o în Europa
    La începutul anilor 1600, călătorul italian Antonio Carletti răspândeşte boabele de cacao în toată Europa şi, pentru prima dată, acestea au putut fi achiziţionate de doritori. Intuind ce afacere prosperă ascund boabele de cacao, tot în acea perioadă, spaniolii au început să planteze arbori de cacao în coloniile lor, păstrând în taină toată această „industrie”, până când misterul a fost desluşit din cauza unor călugări care au lăsat să le scape „secretul”.  Istoricii ne spun că secolul al XIX-lea se remarcă prin două mari revoluţii în istoria ciocolatei: o companie engleză produce prima ciocolată solidă de mâncat - ciocolata fondantă fină, iar în 1876, elveţianul Daniel Peter a introdus laptele în ciocolată, creând un adevărat deliciu: ciocolata cu lapte. Alte documente afirmă că „ispita” dulce a fost amestecată cu lapte în secolul al XVIII-lea, când Sir Hans Sloane, doctorul personal al Reginei Anne, a inventat o reţetă secretă şi a vândut-o mai târziu fraţilor Cadbury, care au făcut din producerea ei o adevărată avere. În anii 1900, la Paris, „Casa Capşa” primeşte brevet pentru o invenţie extraordinară la acea vreme: ciocolata solubilă, un deliciu răspândit apoi cu repeziciune în toată lumea.

 Prima fabrică românească a apărut în 1930
Mai târziu, în 1930, în România ia naştere o fabrică de ciocolată, ce exporta bomboane după reţetele renumitei „Case Capşa”. Specialiştii faimoasei cofetării ne-au dezvăluit câteva dintre celebrele reţete de bomboane şi prăjituri pe bază de ciocolată, păstrate de-a lungul timpului.
 Carmen Ciripoiu


Reţetele „Casei Capşa”
    Mascotă Ingrediente: ciocolată, frişcă, coajă de portocală confiată. Mod de preparare: se obţine coaja de mascotă din ciocolată lichidă, apoi se ţine la rece. Se prepară o cremă din frişcă şi ciocolată, ce se răceşte la rândul său, apoi se spumează. Se adaugă coaja de portocală şi lichior şi se umplu cojile de mascote. Bomboane Enescu Ingrediente: frişcă, ciocolată, limbi de pisică. Mod de preparare: se prepară crema din frişcă şi ciocolată, se toarnă peste limbile de pisică cu ajutorul unui cornet şi se lasă la rece. Se glasează apoi cu ciocolată caldă. Se decorează cu nasturi de portocale confiate. Muscaffe Ingrediente: frişcă, ciocolată, cafea. Mod de preparare: se prepară o cremă din frişcă şi ciocolată.

    Se întinde crema cu ajutorul unui cuţit, se taie în forma dorită şi se glasează în ciocolată lichidă. Se decorează cu praf de cafea sau cu boabe de cafea. Prăjitură Richard Ingrediente: pentru blat: ouă, făină, zahăr. Pentru cremă: frişcă, ciocolată. Mod de preparare: se împarte zahărul în două. Jumătate se bate cu albuşurile, iar restul, cu gălbenuşurile, apoi se încorporează făină. Se întinde compoziţia şi se lasă la rece. Se bate frişca bine cu ciocolata, se lasă la răcit, apoi se spumează. Se umplu foile cu cremă, se răcesc, se taie în forma dorită şi se glasează în ciocolată. Se decorează cu alune.