Să fie roşu? Sau alb? Din bumbac sau din dantelă? Sport sau sexy? Cam acestea sunt întrebările pe care ni le punem ori de câte ori intenţionăm să ne achiziţionăm un sutien. De altfel, multe dintre noi nici nu şi-ar putea imagina că să nu aibă în garderobă acest obiect de vestimentaţie. Şi totuşi, acum banalul sutien nu a fost dintotdeauna aşa după cum îl ştim în prezent.
Inventat acum 4.500 de ani
Istoria sutienului este strâns legată de canoanele modei feminine. Atribut al feminităţii, sânii au fost ba măriţi, ba micşoraţi, ba scoşi în evidenţă, ba ascunşi pe cât posibil. Totul depindea de modă.
Acum se poartă sânii mari, şi eventual cât mai la vedere. Pentru a obţine acest lucru, femeile se folosesc de… sutien. Femeile vremurilor trecute nu se puteau baza pe acest obiect.
Strămoşul actualului sutien a fost folosit pentru prima dată undeva în jurul anilor 2.500 î.Hr. de reprezentantele sexului frumos din insula grecească Creta. Rolul era acela de a dezgoli sânii, ce erau ridicaţi pentru a fi purtaţi deasupra hainelor. În câteva sute de ani, situaţia s-a schimbat radical. Grecoaicele şi femeile din Imperiul Roman erau obligate de modă să-şi înfăşoare sânii în benzi textile, pentru a-şi micşora mărimea bustului.
Rochii cu buzunare interioare în zona bustului
Anii au trecut, moda s-a schimbat. Frumoşii ani ai Renaşterii au venit cu alte modificări. Datorită rochiilor foarte ample, era nevoie de ceva care să contrabalanseze volumul din partea de jos. Şi astfel, frumoasele vremii „îşi scoteau sânii la înaintare”. Ghinionistele cu bustul mic apelau la tot felul de trucuri. Unul dintre ele, care a rezistat până în vremurile actuale, era acela de a „îndesa” în partea de sus a rochiilor bucăţi mari de pânză fină. Se ajunsese chiar ca femeile cu sâni mici să aibă grijă să recomande croitorilor să le facă rochii cu buzunare interioare în zona bustului.
Primul patent a venit din America
Primul sutien ce aduce oarecum cu cel pe care-l folosim astăzi a fost inventat, evident, de o femeie, Marie Tucek, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Obiectul de vestimentaţie aşa cum îl ştim a fost creat întâmplător de americanca Mary Phelps Jacob. În 1913, obligată să meargă la o serată ce cerea ţinută de gală, ea a constatat că rochia ei nu se aşază foarte bine pe sâni. Ajutată de o slujnică, Mary a improvizat din două batiste şi un şnur un sutien. Foarte încântate de rezultat, prietenele sale i-au cerut să le confecţioneze şi 
lor ceva asemănător. Afaceristă ca orice americancă, Mary s-a prezentat un an mai târziu la Biroul de invenţii cu schiţe ale proiectului său. Pe care l-a patentat sub denumirea de „Sutienul fără spate“. Nefiind încă obişnuite, americancele nu s-au înghesuit totuşi să cumpere acest obiect şi afacerea părea că nu va avea eficienţă. Ca să nu piardă totuşi, Mary a vândut patentul unei companii, contra a doar 1.500 de dolari. Firma ce a prevăzut succesul invenției a fost Warner Brothers Corset.
Un alt punct de cotitură în industria sutienelor a fost în 1928. Ida Rosenthal a înfiinţat Maidenform Company, sperând să facă din fetele care aveau tendinţe de masculinizare adevărate femei. Cu forme ale bustului din ce în ce mai proeminente. Ea a fost cea care, inspirându-se din forma de atunci a sutienului, i-a „creat” cupe. Tot ea este cea care a uşurat modalitatea de cumpărare a sutienelor, dându-le măsuri pe litere şi pe numere.
Obiect de preț la Hollywood
Ca şi acum, starurile de la Hollywood făceau, la începuturile cinematografiei, orice pentru a atrage atenţia publicului. Starleta Jane Russell a devenit vedetă în adevăratul sens al cuvântului după ce a jucat în filmul „The Outlaw”. Nu pentru prestaţia actoricească deosebită, ci pentru sânii ei, susţinuţi de… sutien. Celelalte actriţe, invidioase pe succesul lui Jane, au preluat moda. Curentul s-a extins printre americancele de rând. Şi purtatul sutienului a devenit obişnuinţă, iar industria de profil a explodat.
Elena Şerban
