de Elena Şerban

Ziua de 28 ianuarie a intrat în istorie datorită a două evenimente care au avut legătură cu şofatul. Astfel, la 28 ianuarie 1896, englezul Walter Arnold a primit prima amendă pentru depăşirea vitezei legale pe drumurile publice. În aceeaşi zi, însă 42 de ani mai târziu, în 1938, pilotul german de curse Rudolf Caracciola a circulat pe drumurile publice cu o viteză ce îi face şi în prezent invidioşi pe vitezomani: 432,7 km/h. Acesta este şi în prezent recordul pentru cea mai mare viteză cu care a circulat un autoturism pe drumurile publice.

Amendat pentru 13 km/h
Walter Arnold a devenit primul om care a trebuit să plătească un şiling, deoarece a fost prins în timp ce conducea un autoturism cu viteza de... 13 km/h. Amenda a fost justificată de faptul că, în zona respectivă, viteza maximă admisă de legea vremii era de doar 3,2 km/h. Bărbatul locuia în East Peckham, comitatul Kent, însă a fost amendat în oraşul Exchequer. Britanicul a fost urmărit de poliţistul din localitatea Exchequer pe bicicletă. Îndârjirea cu care l-a urmărit poliţistul pe vitezoman a fost explicată prin faptul că banii obţinuţi din amenzi intrau în bugetul local al oraşului, iar salariul omului legii provenea din acest buget.
Nu se ştie exact cum se stabilea viteza la momentul respectiv, cert este însă că poliţistul şi-a imaginat că „deplasarea fulgerătoare” de 13 km/h a autoturismului lui Walter era peste limita admisă. Walter Arnold conducea la acel moment un autovehicul construit în Marea Britanie, dar care avea un motor importat de la celebra fabrică germană Benz.

A murit încercând să doboare recordul
Aflat la volanul unui Mercedes-Benz W195, pilotul de curse Rudolf Caracciola a uimit planeta la 28 ianuarie 1938, când mai degrabă a zburat decât a şofat. Viteza cu care şi-a pilotat maşina în acea zi nu a fost întrecută multă vreme: 432,7 km/h. Fabuloasa performanţă a fost realizată pe Autostrada Autobahn A5, între Frankfurt şi Darmstadt.
În acea perioadă, Caracciola era membru al echipei Mercedes Benz, aflată în concurenţă cu Auto Union. Până în ianuarie 1938, recordurile de viteză aparţineau şoferilor echipei Auto Union: Stuck şi Bernd Rosemeyer. În acea zi, 28 ianuarie, Rudolf şi-a propus să doboare aceste recorduri. Şi a reuşit. Dorind să dovedească faptul că şoferii şi maşinile Auto Union sunt superioare, Rosemeyer s-a urcat la volan şi a încercat să refacă traseul urmat de Caracciola, însă, din cauza vitezei foarte mari (aproximativ 400 km/h) a fost dezechilibrat de o rafală de vânt. Maşina s-a răsturnat, iar şoferul şi-a pierdut viaţa. Deosebit de afectat de incident, Caracciola a scris mai târziu: „Ce rost a avut această luptă pentru câteva secunde? Cui servea ea? Omenirii? Progresului?”.

La 25 de ani a câştigat primul Grand Prix

Rudolf Caracciola s-a născut în Germania, în 1901, şi s-a angajat la compania Mercedes încă de când avea 21 de ani. La doar 25 de ani a câştigat primul Grand Prix organizat în Germania. În 1931 a devenit primul pilot străin care a câştigat cursa italiană Mille Miglia. Deşi în 1933 a suferit un grav accident de maşină, a revenit pe pistă. Înnebunit după curse şi după bolizi, a câştigat Campionatul European de trei ori, între 1935 şi 1938. Exilat în Elveţia pe perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, Caracciola a încercat o nouă revenire la sfârşitul anilor ’40, în competiţia americană Indy 500, dar nu s-a bucurat de succes. Apoi, în 1952, a concurat din nou la Mille Miglia, terminând cursa pe locul 4, depăşind şoferi mult mai tineri. Caracciola a renunţat la cariera de pilot abia după ce a suferit un alt accident. A murit în 1959.

• Deşi şi-a riscat viaţa zeci de ani în concursurile de automobilism, Rudolf Caracciola a decedat din cauza unei afecţiuni la ficat.