de Andrei Dicu
Unde ar fi ajuns România dacă am fi trăit în continuare în comunism şi dacă Epoca de Aur inventată de Ceauşescu ar fi continuat, iar „modelul coreean” importat de „to’ar’şu’” s-ar fi perpetuat? Nu este un exerciţiu de imaginaţie, ci un avertisment ca acele vremuri să nu învie, pentru că istoria are „talentul” de a se repeta...
Kim Ir Sen şi Nicolae Ceauşescu, uniţi de teroare şi de cultul personalităţii
Metaforic vorbind, cadrul propice neo-comunismului a fost asigurat o dată cu distrugerea Bucureştiului, cu apariţia Bulevardului „Victoria Socialismului” şi a „Casei Poporului”, o cicatrice atât de hidoasă, încât poate fi văzută şi din cosmos... Cum a început însă totul? Dacă politrucii lui Ceauşescu îl numeau pe „nea Nicu” „bravul conducător”, iată că acesta a preluat un model tocmai din Asia. Numele său era Kim Ir Sen şi a fost şeful regimului comunist de la Phenian din 1948 până la moarte, în 1994. La finalul Celui de-al Doilea Război Mondial, Coreea a fost divizată în două jumătăţi (ceea ce încercau unii să facă şi cu România), cea nordică sub control sovietic şi cea sudică sub tutela SUA. „Liderul eliberator” Kim Ir Sen a creat un sistem bazat pe tortură şi restricţii. Cultul omniprezent al personalităţii i-a permis să conducă ţara, fără rival, timp de 46 de ani, iar „lecţia” sa l-a impresionat pe Ceauşescu în timpul vizitelor în Coreea de Nord. Kim Ir Sen se autodeclarase ateu, iar ziua sa de naştere (15 aprilie 1912) este şi acum cea mai importantă sărbătoare publică, el fiind denumit „Preşedintele etern”. După moartea sa au fost declarate zece zile de doliu naţional şi în toată ţara au fost ridicate sute de statui, de dimensiuni impozante.
Execuţiile pe stadioane, pasiunea lui Kim Jong Il
RPD Coreeană a rămas ţara cea mai represivă şi mai izolată din lume şi sub conducerea fiului dictatorului, Kim Jong Il. În anul 1994, acesta a devenit comandantul suprem al Armatei, secretarul general al Partidului Muncitoresc, liderul Coreii de Nord şi şi-a manifestat personalitatea prin experimente nucleare, în scop de şantaj la adresa SUA. A creat în exterior imaginea falsă a unei puteri militare mondiale şi a impus în interior un regim bazat pe diversiune. Singurele „ştiri externe” vizau decăderea capitalismului, iar gazetele ofereau spaţii largi glorificării „conducătorului iubit”. Spre deosebire de tatăl său, Kim Jong Il apărea rar în public, iar, după o perioadă de foamete accentuată (1995-1998), politica sa s-a schimbat, anumite măsuri de relaxare începând să scoată ţara din izolarea extremă. Totuşi, nu a renunţat la execuţiile pe stadioane, coşmarul oricărui coreean cu vederi „liberale”. Deşi promova abstinenţa şi „combaterea exceselor”, Kim Jong Il a consumat coniac Hennessy în valoare de 700.000 de dolari anual, în timp ce un cetăţean de rând câştigă circa 900 de dolari pe an. O nouă mostră de „moralitate comunistă”...
Kim Jong Un: smartphone, baschet şi teste nucleare
După moartea lui Kim Jong Il (la 17 decembrie 2011), nord-coreenii au sperat într-un miracol, o dată cu instalarea lui Kim Jong Un. Asemenea „prinţişorului” Nicuşor Ceauşescu, Kim Jong Un reprezenta speranţa, dar noul lider de la Phenian nu s-a dezis de principiile predecesorilor. Născut la 8 ianuarie 1983, Kim Jong Un preţuieşte, în taină, farmecul Occidentului şi pozează cu aparate smartphone de ultimă generaţie. De altfel, a fost educat la o şcoală de limbă engleză din Elveţia, iar colegii l-au descris drept un tip timid, sârguincios, iubitor de baschet. În privinţa acestor informaţii există însă controverse. Căsătorit cu Ri Sol Ju, Kim Jong Un are două diplome universitare, în fizică şi în tactică militară, iar de anul trecut este mareşal al Armatei Populare. Coreea de Nord a ameninţat cu începerea Celui de-al Treilea Război Mondial, iar testele militare cu rachete cu rază lungă de acţiune, capabile să lovească ţinta de la 10.000 de kilometri, au stârnit fiori. Principalul inamic sunt SUA, alături de aliatul lor, Coreea de Sud.
Internetul te poate costa... viaţa
În Coreea de Nord, libertatea de exprimare este o utopie. La fel, pluripartitismul şi internetul care este interzis, iar accesarea site-urilor constituie un delict pedepsit cu moartea. Televiziunea centrală difuzează exclusiv materiale de propagandă regizate perfect, încât par reale, aşa cum a fost cazul unui clip cu imagini dintr-un bombardament asupra SUA. Coreenii trăiesc într-o lume paralelă, iar primele informaţii pe care le primesc copiii sunt legate de „duşmanii occidentali”. În anul de graţie 2013, cetăţenii sunt obligaţi să se „toarne” între ei, exact ca pe vremea Securităţii româneşti.
Poate că astăzi ne permitem regrete, dar uităm că filosofia politică nu se face pe burta goală, oricât i-am acuza pe guvernanţi din 1990 încoace. Nu ne-am fi comparat nici cu China, unde „comunismul cu faţă umană” dă roade, iar oamenii o duc mai bine decât unii europeni, ci am participa, cu succes, la reuniunea internaţională „Hanoi, acolo e de noi”, alături de alte popoare înapoiate precum nord-coreenii sau vietnamezii, cu care de altfel ne înrudise artificial comunismul ceauşist. Nu e o fantezie. Gândiţi-vă că şi cărţile SF pe care le citeam acum 30 de ani au devenit realitate...
Vă amintiţi foametea de până în ’89? Cozile interminabile la Alimentara, rafturile „împănate” cu creveţi şi cu spumant trezit, vânzătoarea cu mâini păroase care primea şpagă şi vă arunca, în silă, câteva tacâmuri de pui, pentru care munceaţi cu lunile?... Presa din Coreea de Sud afirmă că foamea a atins astăzi cote paroxistice în Nord, unde oamenii se înfulecă între ei, la propriu. Canibalismul a ajuns literă de lege, iar vestea a şocat mapamondul, după ce o echipă de reporteri sub acoperire a dezvăluit cazurile unor locuitori care îşi ucideau copiii ca să aibă ce mânca, în urma unui val de criză ce a lovit zonele agricole. „Foametea ascunsă” din provinciile Hwanghae de Nord şi Sud a cauzat moartea a peste 10.000 de persoane, seceta a lovit fermele şi mâncarea a fost confiscată de oficialii partidului. Un bărbat a fost executat după ce şi-a ucis cei doi copii, pentru a se hrăni. Publicaţia Sunday Times relatează cazul unui alt coreean, care „a dezgropat cadavrul propriului nepot, după care l-a mâncat. Un alt bărbat şi-a fiert copilul ca să aibă ce să mănânce”.
• Kim Jong Il bea, anual, coniac Hennessy în valoare de 700.000 de dolari, iar un cetăţean de rând câştigă 900 de dolari pe an.
„Un coreean a dezgropat cadavrul propriului nepot, după care l-a mâncat. Un alt bărbat şi-a fiert copilul, ca să aibă ce să mănânce...“ (Sunday Times)