de Elena Şerban

- 40 de ani de la prima convorbire pe un mobil!

Alo?! Cuvântul folosit de nenumărate ori într-o zi a devenit o banalitate în lumea actuală. Majoritatea oamenilor nici nu concep viaţa fără telefon. Obiectul este nelipsit din genţile doamnelor sau din buzunarele domnilor. Pentru multă lume este absolut surprinzător cum a reuşit să cucerească planeta în doar... 40 de ani. Prima convorbire la un telefon mobil a avut loc la 3 aprilie 1973.

De la fum şi tobe la firul îndrăgostiţilor
Din cele mai vechi timpuri, transmiterea de mesaje la distanţă a fost foarte importantă, din motive strategice şi administrative. Primele metode folosite au fost mesagerii, semnalele cu foc, cu fum sau bătăile de tobe. Mai apoi s-a trecut la porumbei călători şi sisteme de oglinzi.
În secolul al XV-lea, marinarii au dezvoltat un sistem codat de steaguri. Însă fiecare dintre aceste metode avea neajunsurile ei. Niciuna nu reuşea să transmită în mod direct şi rapid orice mesaj adresantului. Prima invenţie care satisfăcea toate cerinţele a fost „telefonul îndrăgostiţilor” - un dispozitiv simplist, ce consta din două cutii metalice interconectate printr-un fir. Întrucât vibraţiile sonore se propagă mai bine şi mai rapid prin solide decât prin gaze, mesajul transmis ajungea mai departe şi mai discret decât prin vorbire directă. Cel mai vechi dispozitiv de acest gen, datând din 1667, îi este atribuit lui Robert Hooke. Distanţa maximă la care s-a putut vorbi cu un astfel de aparat a fost de circa 800 m.
Un alt sistem inventat înainte de descoperirea electromagnetismului a fost cel format din tuburi de comunicare. Acestea pot fi întâlnite şi în zilele noastre pe unele vapoare sau chiar în clădiri.

Inventat de Bell?
În 1804, catalanul Francisco Salva Campillo a construit un telegraf electrochimic. Din cauza costurilor de producţie prea mari, sistemul nu a fost dezvoltat. Descoperirile în domeniul fizicii l-au condus pe Thomas Edison, în 1837, la inventarea telegrafului electric.
Importanţi oameni de ştiinţă ai vremii au încercat să perfecţioneze telegraful lui Edison, iar în 1876, Alexander Graham Bell a primit patentul de invenţie pentru telefon. Cu toate acestea, se pare că atât Antonio Meucci, cât şi Elsha Gray au reuşit să creeze modele funcţionale înaintea lui Bell. În 2001, Congresul american a dat o rezoluţie conform căreia, date fiind neclarităţile existente la momentul respectiv, Alexander Graham Bell nu ar fi putut primi patentul pentru telefon de la autorităţile competente.
Totuşi rezoluţia respectivă nu a clarificat situaţia, întrucât nici nu a anulat şi nici nu a modificat patentul primit de Bell în 1876. În 2002, într-un articol din ziarul britanic „Guardian” s-a afirmat cu certitudine că Alexander Graham Bell NU a inventat telefonul, iar părintele telecomunicaţiilor este italiano-americanul Antonio Meucci.

Primul ton de apel, fluieratul
Apariţia telefonului nu a dus însă la dispariţia imediată a telegrafului. Şi asta deoarece reţelele de telegrafie erau răspândite la nivel naţional, deservind oficii poştale, gări, instituţii guvernamentale, corporaţii şi ziarele naţionale, pe când telefonul nu putea fi folosit decât între oricare două puncte de lucru - de obicei, lega locul de muncă al unei persoane de locuinţa acesteia.
Invenţia care a stopat hegemonia telegrafului a fost centrala telefonică. Autorul ei a fost ungurul Tivadar Puskas. Prima centrală telefonică manuală a fost instalată în New Haven, Connecticut, SUA, la 28 ianuarie 1878, şi avea 21 de abonaţi, care plăteau 1,5 dolari lunar. În primii ani de utilizare, telefoanele nu aveau sonerie, iar cel care voia să sune pe cineva fluiera pe fir pentru a atrage atenţia persoanei apelate.
Modelul care s-a consacrat şi care a rezistat cel mai mult în timp a fost cel care avea un receptor de plastic care includea microfonul şi difuzorul. Receptorul era lăsat în furca bazei telefonului, bază care conţinea întregul mecanism de funcţionare. După introducerea roţii de formare a numerelor, acest model de telefon a rămas practic neschimbat până la introducerea modelelor digitale în anii ’60.

Convorbiri oricând, oriunde, pentru oricine
În ciuda progreselor făcute, telefonia fixă avea totuşi un dezavantaj: era... fixă. Aşa că, încet-încet, s-a pus problema telefoniei mobile. Orice persoană să poată fi contactată oriunde s-ar afla, în orice moment. E drept că existau deja staţiile de emisie/recepţie instalate pe taxiuri şi pe maşinile de poliţie, dar acestea erau voluminoase şi grele şi nicidecum portabile.
Discuţia pe tema telefoniei mobile portabile a pornit în 1947, când inginerii de la Bell Labs gândeau deja cum trebuie amplasate releele de transmisie în celule hexagonale, fiecare releu fiind conceput să transmită tridirecţional. Tehnologia celulară a apărut însă mai târziu, în anii ’60, după dezvoltarea electronicii. La 3 aprilie 1973, Martin Cooper, directorul Motorola, l-a sunat de la un prototip de telefon mobil pe dr. Joel S. Engel. Ziariştii prezenţi la eveniment au fost martorii începutului erei telefonului portabil. De atunci, tehnologia celulară a evoluat permanent.

• Alexander Graham Bell folosea ca formulă de introducere salutul marinăresc „AHOI!”. Thomas Edison a introdus adresarea „ALO”

Cronologie
- 1667 - Robert Hooke inventează telefonul acustic
- 1844 - Innocenzo Manzetti lansează ideea telegrafului vorbitor
- 7 martie 1876 - Alexander Graham Bell primeşte patentul de invenţie pentru telefon
- 1876 - Tivadar Puskas inventează centrala telefonică manuală
- Ianuarie 1878 - se deschide prima centrală telefonică din lume
- August 1879 - se deschide, la Londra, prima centrală telefonică din Europa
- 10 martie 1891 - Almon Strowger patentează centrala telefonică automată
- 1919 - AT&T, companie de telefonie, măsoară capetele a 4.000 de americani pentru a stabili dimensiunile optime pentru receptorul telefonului
- 7 martie 1926 - este efectuată prima convorbire transatlantică, între Londra şi New York (prin cablu telegrafic)
- 7 aprilie 1927 - primul apel video printr-un dispozitiv electromecanic, de la Washington la New York
- 28 mai 1927 - se introduce telefonul cu disc de formare a numărului
- 1955 - începe montarea primului cablu telefonic transatlantic submarin
- 1963 - este lansat primul telefon cu butoane
- 1965 - este lansat Intelsat I, primul satelit de comunicaţii plasat pe o orbită geosincronă
- 3 aprilie 1973 - Martin Cooper (foto) îl apelează pe Joel S. Engel, folosind primul telefon celular portabil
- 1976 - Kazuo Hashimoto inventează metoda de transmitere a identităţii apelantului către apelat (Caller ID)
- 1983 - ultima centrală telefonică manuală este scoasă din uz
- 1991 - prima reţea de telefonie mobilă GSM apare în Finlanda
- 1995 - tehnologia Caller ID este implementată pe întregul teritoriu al SUA

• La sfârşitul anului 2009 existau 1,26 miliarde de abonaţi de telefonie fixă şi 4 miliarde de abonaţi de telefonie mobilă