de Elena Şerban

- Îndrăgita divă a Spaniei a murit la 8 aprilie, la vârsta de 85 de ani

Sara Montiel, actriţa care a înnebunit suflarea masculină în anii ’60, a murit luni, la Madrid, la vârsta de 85 de ani. Cunoscută în România mai ales în urma relaţiei pe care a avut-o cu actorul Ion Dichiseanu, actriţa s-a născut la 10 martie 1928, ca María Antonia Alejandra Vicenta Elpidia Isidora Abad Fernández, în Campo de Criptana, din provincia spaniolă La Mancha.

De la Miss la Hollywood
De o frumuseţe răpitoare, tânăra a început să participe la concursuri locale de Miss când abia împlinise 14 ani. A atras imediat atenţia publicului, iar vorbele despre frumuseţea sa au făcut rapid înconjurul Spaniei. După ce a câştigat câteva concursuri de Miss, a primit un rol mic în filmul „Te Quiero para Mi” din 1944. Pe atunci, numele său de scenă era Maria Alexandra. L-a schimbat rapid în Sara Montiel, după numele bunicii sale materne, dar şi după cel al unor frumoase câmpii din zona natală.
Au urmat apoi roluri în „Empezó en Boda” - 1944, „Bambu” - 1945, „Se Le Fue el Novio” - 1945 şi altele.

Partenera lui Gary Cooper
Filmul care a făcut din actriţa preferată a Spaniei o divă la Hollywood a fost „Vera Cruz”, din 1954. Acela a fost momentul în care America şi întreaga lume au descoperit-o pe Sara. Imediat, studiourile americane de film i-au oferit contracte ultraavantajoase din toate punctele de vedere. Dar Sara a refuzat orice. Nu îi plăcea modul în care Hollywoodul trata hispanicii. A jucat totuşi în mai multe producţii americane, alături de Gary Cooper, Charles Bronson, Burt Lancaster, Rod Steiger sau Mario Lanza.
Timp de mai bine de un deceniu, diva spaniolă a acceptat doar roluri în filme care i-au pus în valoare atât calităţile de actriţă, cât şi de cântăreaţă.
Lucrurile s-au schimbat însă la începutul anilor ’70, când din ce în ce mai mulţi regizori îi ofereau doar roluri în care trebuia să apară goală. Dezamăgită, Sara a renunţat la actorie şi s-a concentrat doar pe cântat.

S-a iubit cu Ernest Hemingway şi cu James Dean
Toată viaţa, Sara a fost adorată de toţi bărbaţii care o vedeau. De la staruri la oameni simpli, de la scriitori la oameni politici, reprezentanţii sexului tare nu rezistau în faţa farmecelor spanioloaicei, care, se spune, era o femeie adevărată şi nu s-a sfiit niciodată de relaţiile sale. De altfel, în 2000, Sara şi-a publicat autobiografia „Memories: To Live is a Pleasure” („Amintiri: A trăi e o plăcere”), urmată, în 2003, de „Sara and Sex” („Sara şi sexul”), în care artista povestea fără reţineri despre relaţiile sale şi nopţile de amor cu scriitorul Ernest Hemingway şi actorul James Dean. Au existat chiar vorbe legate de o presupusă relaţie între Sara şi Regele Carlos al Spaniei, prin în anii ’70.

Iubire imposibilă cu Ion Dichiseanu
În lista de nume grele, care se pot lăuda cu faptul că au fost iubiţi de celebra stea a Spaniei, se înscrie şi un român cu care ne mândrim, Ion Dichiseanu. Chipeşul actor român a reuşit să îi îmblânzească inima nărăvaşei spanioloaice. Între cei doi a avut loc, la mijlocul anilor ’60, o senzaţională şi uimitoare poveste de dragoste. Cei doi s-au întâlnit cu ocazia unui festival de film şi au început o relaţie. Iubirea s-a cimentat după ce diva a venit în România, unde a petrecut trei luni. Regimurile politice diferite, ale României şi Spaniei, au fost cel mai mare impediment în dragostea celor doi. „Am povestit de multe ori despre întâlnirea mea cu Sarita Montiel, dar îmi amintesc mereu cu bucurie şi plăcere de ea. La o recepţie particulară, în Liban, la Festivalul Internaţional de Film de la Beirut, am fost trecut pe lista invitaţilor cu numele John Dicksen. Cu banii de care dispuneam atunci n-aş fi avut curajul să o invit nici măcar la o cafea. Un an mai târziu a venit să cânte în România. La Sala Palatului a întrebat de actorul John Dicksen, şi vă daţi seama că nimeni nu s-a gândit că este vorba despre mine. Dar Sarita nu s-a dat bătută, m-a descris atât de mult, încât cineva, în cele din urmă, m-a identificat. Am fost astfel chemat de urgenţă, pentru că ea nu voia să cânte decât dacă o prezentam eu. Ce a urmat ştie toată lumea. La fiecare spectacol îi aduceam un trandafir roşu, iar ea cânta cu el în păr. Distanţa ne-a separat. Regimul politic de atunci, la fel. Nu puteai pleca pe atunci din ţară oricând, nu puteai reveni atunci când ai fi vrut. Atât Sarita, cât şi alte personalităţi pe care le-am întâlnit mi-au sugerat să încep o nouă viaţă dincolo de graniţele României, dar am ales să nu-mi părăsesc ţara. Ne-am iubit eu şi Sarita cât ne-a fost dat, am fost fericiţi, am suferit… Asta a fost. Am rămas prieteni. Ultima oară am vorbit cu Sarita anul trecut, în noiembrie, de ziua sa. S-a bucurat foarte mult că am sunat-o. Nu-mi vine să cred că nu mai este”, ne-a declarat Ion Dichiseanu.

Mamă adoptivă pentru doi copii
Sânge fierbinte, actriţa a fost căsătorită de patru ori şi a avut doi copii. Prima dată când Sara Montiel a renunţat la statutul de domnişoară pentru cel de doamnă a fost în 1957, când s-a măritat cu actorul şi regizorul american Anthony Mann. Căsătoria nu a fost însă una de durată şi cei doi au divorţat în 1961. Trei ani mai târziu, diva s-a recăsătorit cu José Vicente Ramírez Olalla, alături de care a fost timp de şapte ani. A urmat José Tous Barberán (Pepe Tous), în perioada 1979-1992. Împreună au adoptat doi copii, pe Thais (1979) şi pe Zeus (1983). Se pare că aceasta a fost una dintre cele mai frumoase relaţii din viaţa Sarei. Actriţa a fost nevoită să facă faţă decesului partenerului său, José, survenită în urma unui cancer de ficat.
Scenaristul şi jurnalistul Miguel Mihura a fost un alt bărbat important din viaţa Sarei, însă, cu toate că diva a vrut să se mărite cu el, Mihura a refuzat-o categoric. În octombrie 2002 s-a căsătorit cu Tony Hernández, dar au divorţat trei ani mai târziu.

• Pentru meritele sale într-ale actoriei, Sara a primit de două ori distincţia Premio del Sindicato (un fel de Oscar al cinematografiei spaniole). Franţa i-a acordat, de asemenea, Legiunea de Onoare.
• În concertele sale, Sarita cânta în timp ce fuma trabucuri. Diva le spunea celor care îndrăzneau să o întrebe că a învăţat să fumeze de la Ernest Hemingway şi că nu îl putea dezamăgi.