de Elena Şerban

Şi-a început cariera în postura de comediant, dar n-a fost să fie. A debutat în film „în anii ’70, perioada băieţilor frumoşi, până am apărut eu”, după cum el însuşi recunoaşte. Acum e un simbol al cinematografiei mondiale, deşi, modest, ar vrea să fie perceput ca actor, nu ca megastar. El e Al Pacino.

Actorul a venit pe lume la 25 aprilie 1940, în cartierul Bronx din New York. Părinţii săi, Salvatore şi Rose, ambii cu rădăcini siciliene, au divorţat după numai doi ani. Poate din această cauză, la numai 9 ani, micul Al a început să fumeze şi să consume băuturi alcoolice, iar la 13 ani experimenta deja marijuana. Probleme a creat şi la şcoală, pe care a abandonat-o la numai 17 ani. A urmat o perioadă grea, în care era adesea şomer, ba chiar a fost nevoit să doarmă pe stradă.

La 26 de ani s-a înscris la Actors Studio, o şcoală de actorie pe care, în prezent, o conduce împreună cu Ellen Burstyn şi Harvey Keitel. În 1968 câştigă primul premiu - pentru cel mai bun actor de teatru din afara Broadway. După numai un an primeşte Premiul Tony pentru piesa „Tigrul poartă cravată?”.

Însă 1972 este anul care îl consacră. Refuzat de toţi, dar susţinut de Francis Ford Coppola, joacă rolul lui Michael Corleone în „Naşul” şi ia faţa unor nume mari precum Robert Redford, Robert de Niro sau Warren Beatty. Au urmat „Serpico”, „Naşul II”, „Scarface”, dar Oscarul a venit pentru „Parfum de femeie” (1992). Era la a opta nominalizare.

Al Pacino este unul dintre puţinii actori care se poate lăuda cu tripleta de premii Oscar, Tony şi Emmy. Dar nici Zmeura de Aur nu îi lipseşte. A câştigat-o în 2011, interpretându-se pe el însuşi în „Jack şi Jill”.

Deşi nu a fost niciodată însurat, Pacino a avut numeroase relaţii la Hollywood, printre care se numără cele cu Diane Keaton, Tuesday Weld sau Lyndall Hobbs. Actorul are trei copii: o fată cu Jan Tarrant - Julie Marie, născută în 1989, şi gemenii Anton James şi Olivia Rose, născuţi de actriţa Beverly D‘Angelo în 2001.