de Nicoleta Ghighilicea

Născut la 21 iulie 1821, în Bacău, Vasile Alecsandri a fost poet, prozator şi dramaturg, academician şi membru fondator al Academiei Române, dar şi om politic, diplomat şi creator al teatrului românesc şi literaturii dramatice în România.

Provenind dintr-o familie boierească, a studiat în casa părintească împreună cu călugărul maramureşean Gherman Vida, apoi la pensionul francez al lui Cuşnim, iar între 1834 şi 1839 a fost la Paris, unde s-a consacrat mai ales literaturii. Ca scriitor a debutat în 1840, fiind cel mai cuprinzător dintre scriitorii generaţiei sale; şi-a exprimat năzuinţele patriotice şi a încercat să scrie în aproape toate genurile şi speciile literare fundamentale. Pastelurile, o parte dintre legende şi proza memorialistică au rezistat cu succes trecerii timpului. Prin traducerile în limbile franceză, germană, engleză ale poeziilor populare sau ale unora dintre poeziile originale, Alecsandri se numără şi printre primii noştri scriitori moderni a căror operă a devenit accesibilă în străinătate.

În 1854 apare sub conducerea sa „România literară”, revistă la care au colaborat C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo, dar şi D. Bolintineanu şi Al. Odobescu. În 1863 a fost înfiinţată la Iaşi Societatea „Junimea”, al cărei membru onorific a fost până la sfârşitul vieţii.

În anul 1867, Vasile Alecsandri este ales membru al Societăţii Literare Române, devenită Academia Română, iar în 1881 a primit Premiul Academiei pentru Literatură.

Vasile Alecsandri a fost unul dintre fruntaşii Revoluţiei de la 1848, redactând împreună cu M. Kogălniceanu şi Costache Negri unul dintre documentele programatice ale mişcării. A luat parte şi la Unirea Principatelor Române de la 1859, fiind devotat domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Acesta l-a numit ministru al Afacerilor Externe şi l-a trimis în Franţa, Italia şi Anglia, pentru a pleda în scopul recunoaşterii Unirii. Cu această ocazie a scris şi una dintre cele mai frumoase poezii ale sale, „Hora Unirii”, care este un elogiu profund adus neamului românesc.

Vasile Alecsandri a fost căsătorit cu Paulina Lucaşievici, cu care a avut o fată. A murit de cancer hepatic, la 22 august 1890, fiind înmormântat în grădina conacului său de la Mirceşti, judeţul Iaşi.