de Andrei Dicu

Marţi, 26 noiembrie, compozitorul Temistocle Popa a plecat. Avea 92 de ani, mângâiaţi de lumina propriei opere şi stropiţi cu nepăsarea contemporanilor. În urmă cu numai câteva zile, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor i-a gravat un CD cu piesele sale de succes. Nea Temi s-a grăbit prea tare şi n-a mai apucat să-şi vadă albumul omagial. Poate că aşa a vrut, pentru că, după o viaţă încoronată de aplauzele semenilor, uitarea este sinonimă cu moartea.

A debutat ca saxofonist
„Compozitorii fără interpreţi sunt nimeni. Ei scot la lumină creaţiile noastre”, spunea cu modestie Temistocle Popa. Şi totuşi, mulţi dintre foştii săi colaboratori au ezitat să vorbească despre el, la trecerea sa care a părut să nu surprindă pe nimeni, pentru că artistul suferea de mai multă vreme din pricina unor grave probleme de sănătate. Lipsa de solidaritate a breslei îşi face simţită prezenţa şi aici, dar aceşti oameni nu trebuie arătaţi cu degetul, ci compătimiţi. Compozitorul era un personaj „controversat” pentru că avusese succes în timpul regimului comunist, fără a pactiza însă cu acesta, iar în România oamenii de valoare devin automat „controversaţi” şi „contestaţi”. Apropiaţii maestrului ştiu că acesta debutase ca saxofonist, pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, şi compunea muzică încă din anii ’50. În toată această perioadă a scos - precum un magician din joben - peste 500 de şlagăre şi a compus muzica pentru aproape 70 de filme, cele mai cunoscute fiind „Veronica” şi „Veronica se întoarce”. „Aceste două producţii, în regia doamnei Elisabeta Bostan, sunt visurile copilăriei noastre. Este incredibil cum şi în ziua de azi copiii încă sunt fascinaţi de acea muzică. În cazul lui Temistocle Popa, artistul şi persoana s-au contopit într-un om luminos”, spune actriţa Margareta Pâslaru.

Sticle cu apă caldă, pe post de calorifer
Colegii, colaboratorii şi prietenii i se adresau cu apelativul „Nea Temi”. În glumă, pentru că maestrul n-avea cine ştie ce legătură cu găştile petrecăreţilor din muzica uşoară, puştii imberbi din show-biz îl numeau, pe furiş, „Temisticle Hopa”, deşi asemenea poante n-au haz nici cât un gâdilat idiot. Şi totuşi, aceasta avea să fie o ironie amară, pentru că în ultimii ani ai vieţii compozitorul a trăit în condiţii mizere şi ajunsese chiar să se încălzească noaptea cu sticle umplute cu apă caldă, după cum mărturisea însăşi soţia sa, doamna Cornelia Teodosiu, în urmă cu un an. „E foarte important să nu mai stăm în groapa asta de gunoi! Caloriferele nu se încălzesc...” spunea dânsa înainte să fie evacuaţi din propriul domiciliu.

Ajutor de la Octavian Ursulescu şi de la Cătălin Măruţă
Omul pe care generaţia veche a muzicii româneşti îl cunoştea drept „un tip vesel, plin de viaţă, căruia îi plăceau enorm natura şi pescuitul (n.r. - mergea împreună cu prietenii la Mila 23)”, cum spunea recent Octavian Ursulescu, ajunsese să nu-i mai pese de durere şi refuza în ultima vreme să-şi ia medicamentele, deşi suferise nu mai puţin de patru operaţii de by-pass. În încercarea de a-şi găsi o locuinţă, a fost sprijinit de Octavian Ursulescu (de altfel, muzicologul a şi scris o carte intitulată, simplu, „Temistocle Popa”) şi de realizatorul tv Cătălin Măruţă. Până la urmă, strădania a dat roade, dar a fost prea târziu. „Mă bucur totuşi că, măcar în ultima parte a vieţii, Temi a trăit într-o locuinţă normală”, avea să declare Ursulescu în ziua în care „Lordul” şi-a luat adio de la lumea noastră. Şi aşa este, în ultima parte a vieţii, problemele s-au rezolvat, iar Temistocle Popa s-a mutat într-un apartament decent.

Mihaela Mihai: „A fost un om înzestrat cu foarte mult talent”
De ce îl numim însă „Lordul”? Răspunde doamna Mihaela Mihai, un nume de aur al muzicii uşoare româneşti: „Temistocle Popa era un gentleman, un lord, un om înzestrat cu foarte mult talent.
I-am admirat longevitatea şi am suferit când am aflat despre problemele sale cu casa. A fost monstruos ce i s-a întâmplat!” La rândul său, doamna Marina Voica a declarat: „Toată lumea l-a iubit, pentru că era un om minunat. Chiar în aceste zile am concertat la Sibiu, şi melodia «La malul mării», pe care el mi-a compus-o, am cântat-o în memoria sa”.

„Lalele, lalele”, scris în cinstea cosmonautului sovietic Yuri Gagarin
Oare cine nu ştie, chiar şi astăzi, la 51 de ani de la apariţie, celebrul cântec „Lalele, lalele”, interpretat de Luigi Ionescu pe muzica lui Temistocle Popa? Poate unii dintre cititori nu sunt la curent, dar acest cântec, ca şi (la fel de renumitul) „Trecea fanfara militară”, interpretat de Dan Spătaru, mai pot fi ascultate chiar şi în zilele noastre de tinerii nostalgici în unele cluburi underground, ceea ce poate părea greu de imaginat pentru mulţi. Ei bine, „Lalele, lalele” a fost scris iniţial, în anul 1962, în cinstea celebrului cosmonaut sovietic Yuri Gagarin, primul om care a navigat în spaţiul cosmic, la bordul misiunii spaţiale Vostok 1. Ulterior, melodia a făcut furori în Europa şi a apărut pe disc în RF Germania şi în Polonia.

Dan Spătaru a ezitat să cânte „Măicuţa mea”
O poveste interesantă s-a ţesut în jurul melodiei „Măicuţa mea”, interpretată de Dan Spătaru. Iniţial, artistul n-a vrut în niciun chip să cânte piesa scrisă de Temistocle Popa, motivând că... nu-l prind versurile şi tenta melodramatică a cântecului. Şi totuşi, ulterior s-a lăsat convins şi a cucerit lumea... „«Măicuţa mea» şi «Trecea fanfara militară» se mai cântă şi în zilele noastre, iar asta demonstrează valoarea acestor melodii. Temistocle Popa a lansat mulţi interpreţi care au făcut carieră, iar Dan Spătaru a fost unul dintre ei. În plus, era un om calm şi bun la suflet”, avea să completeze compozitorul Marius Ţeicu.
Ce ar mai fi de spus? Poate doar versurile lui Adrian Păunescu, rostite din grădina de pe acoperişul lumii în care dorm titanii: „O generaţie se duce,/ Purtând în spate asfinţitul/ Purtându-ne prea greaua cruce/ Rămânem noi şi infinitul”. Adio sau la revedere, Nea Temi! Sau mai bine, parafrazând un cântec de-al său... „Noapte bună”!

• A compus peste 500 de şlagăre şi muzica pentru aproape 70 de filme, cele mai cunoscute fiind „Veronica“ şi „Veronica se întoarce“

Exilul din casa naţionalizată i-a distrus sănătatea

În vara anului trecut, compozitorul şi soţia sa, fosta actriţă Cornelia Teodosiu, au fost siliţi să plece din casa naţionalizată. În ultima parte a vieţii, „Nea Temi” a locuit într-un apartament cochet cu trei camere, unde a fost îngrijit de personal specializat. Mutarea a venit însă prea târziu. După ce rămăsese fără casă şi trăia dintr-o pensie de 1.800 de lei, compozitorul a suferit şi o afecţiune care i-a atacat grav memoria. „Nu mai ţine minte nimic din ce spune sau din ce îi spun eu. Mai grav e că nici nu mai recunoaşte pe nimeni, decât pe mine. Este o boală urâtă a bătrâneţii”, declara, la vremea respectivă, doamna Cornelia Teodosiu. Nimeni nu poate uita însă celebrele piese „În rândul patru (banca de la geam)”, „Margarete”, „Cânta un ciobănaş”, „Noapte bună, Bucureşti” sau melodiile din filmele „Cântecele mării”, „Ultimul Cartuş” (cântecul „Nu mai sunt cum am fost”), „Singurătatea florilor”, „Eu, tu şi Ovidiu” şi „Secretul lui Bachus”. A scris pentru Luigi Ionescu, Anda Călugăreanu, Doina Badea, Aurelian Andreescu, Dan Spătaru, Mirabela Dauer, Margareta Pâslaru, Adrian Romcescu, Trio Grigoriu, Angela Similea, Daniel Iordăchioaie, iar lista este interminabilă.