de Dana Purgaru

Se spune că cei care nu-şi cunosc cu adevărat istoria riscă să repete greşelile. Daniel Roxin e pasionat de leagănul civilizaţiei româneşti, a publicat mai multe cărţi, printre care „Spiritul dacic renaşte” (2012), filme documentare precum „Dacii - Adevăruri tulburătoare” şi „Dacii - noi dezvăluiri”, ambele în 2012, este realizatorul emisiunii „Adevăruri tulburătoare” pe Naşul TV şi redactor-şef al site-ului www.adevaruldespredaci.ro şi organizează conferinţe în care îşi expune descoperirile. Unele dintre dovezile pe care le aduce la lumină contrazic în totalitate ceea ce se studiază în şcoli la istorie, şi de aceea popularitatea tânărului pasionat este în creştere.

„Romanii au cucerit doar o parte din Dacia lui Decebal”

- Aţi apărut în peisajul media cu dezvăluiri senzaţionale legate de rădăcinile poporului nostru şi aţi afirmat prin dovezi - unele dintre ele uluitoare - că istoria nu este aşa cum o studiem la şcoală. Care sunt cele mai relevante şi uimitoare concluzii la care aţi ajuns?

- Cea mai uimitoare, dar în acelaşi timp dureroasă concluzie este aceea că românilor li se ascunde în mod deliberat propriul trecut. În cărţile de istorie lucrurile se reduc, referitor la geto-daci, la războaiele dintre Decebal şi Traian, la înfrângerea Daciei şi aşa-numita romanizare a autohtonilor. În realitate, izvoarele istorice LATINE, ale Imperiului Roman, vorbesc nu numai despre o serie de răscoale ale dacilor împotriva stăpânirii romane, după anul 106, ci şi despre o serie de războaie purtate de romani cu neamurile dacice atât în secolul al II-lea, cât şi în secolul al III-lea d.Hr. Păi, dacă dacii s-au romanizat, cum de s-au mai luptat vreo 200 de ani după aceea cu romanii? Mai mult, românii sunt privaţi de cunoaşterea faptului că mai mulţi reprezentanţi ai geto-dacilor au ajuns împăraţi ai Imperiului Roman. Iar acest lucru ne-o spun tot izvoarele antice romane. Şi îi putem nominaliza, ca exemplu, pe Regalianus, în secolul al III-lea, despre care „Historia Augusta”, unul dintre cele mai importante documente antice romane, spunea chiar că este rudă cu Decebal! Sau împăratul Galerius, ajuns în fruntea Imperiului la începutul secolului al IV-lea şi despre care Lactantius, consilier al împăratului Constantin cel Mare, spunea că a vrut să schimbe titulatura Imperiului Roman în cea de Imperiul Dacic. Desigur, sunt informaţii bulversante, dar ele sunt consemnate de documentele istorice ale vremii. A le ignora este impardonabil!

- Consideraţi că, de fapt, romanii nu ne-au cucerit aşa cum ni se spune. Ce s-a întâmplat de fapt cu geto-dacii când romanii au pătruns în această zonă?

- Romanii au cucerit doar o parte din Dacia lui Decebal. Neamurilor dacice, în cea mai mare parte, au rămas în afara Imperiului, de unde, aşa cum am amintit deja, au atacat în repetate rânduri Imperiul. Acest lucru este doar unul dintre argumentele antiromanizare.

„Dacii sunt descrişi ca sălbatici doar de istoricii incompetenţi sau de manipulatorii de serviciu”

- Vorbiţi des despre spiritul dacic. Ce fel de oameni erau strămoşii noştri care sunt descrişi deseori drept sălbatici?

- Dacii sunt descrişi ca sălbatici doar de istoricii incompetenţi sau de manipulatorii de serviciu. Tot sursele istorice ne spun că Deceneu, încă din secolul I î.Hr., i-a învăţat pe daci filosofia, ştiinţele naturii, astronomia, medicina, astrologia, „făcându-i cu mintea superiori celorlalte neamuri” (Iordanes). Credinţa lor în nemurirea sufletului i-a făcut adversari de temut, şi nu este o întâmplare că niciun alt popor învins de Roma nu a beneficiat din partea romanilor de un program iconografic atât de complex. Astăzi încă pot fi admirate, în diverse muzee ale lumii, peste 100 de statui de daci de pe vremea romanilor, unele cu o înălţime de peste trei metri, toate în poziţii demne. Columna lui Traian este, fără exagerare, cel mai impresionant monument artistic al Antichităţii, cu cei peste 30 de metri înălţime, şi cu o lungime desfăşurată a basoreliefurilor de peste 200 de metri. Acest monument prezintă istoria războaielor daco-romane şi nu ar fi fost realizat dacă dacii nu însemnau ceva în vremea aceea.

- Susţineţi chiar în titlul uneia dintre cărţile dumneavoastră că acest spirit dacic renaşte. De ce credeţi asta?

- Sunt foarte multe semne care indică acest lucru. Spre exemplu, filmul „Dacii, adevăruri tulburătoare”, pe care l-am lansat pe internet acum doi ani, a stabilit un record absolut de vizionări pentru orice film documentar sau artistic românesc din toate timpurile - peste 1,5 milioane de vizionări. Asta arată interesul uriaş.

„România ar fi trebuit să se numească Dacia!”

- Ţinând cont de istoria noastră, se poate afirma că ţara ar fi trebuit să se numească Dacia. De ce nu e aşa?

- Da, România ar fi trebuit să se numească Dacia! În secolul al XIX-lea, înainte de Unire, erau patru curente politice şi culturale. Unul care milita pentru numele Dacia, altul pentru Dacoromania, un al treilea pentru Dacoromânia şi ultimul pentru România. La presiunile Imperiului Habsburgic şi celui Ţarist, patrioţii români au trebuit să renunţe la orice variantă care conţinea numele Dacia, ca o condiţie pentru realizarea Unirii. Cu alte cuvinte, a fost un nume aproape impus din exterior, dublat după aceea de o aberaţie colosală - o teorie a latinităţii exclusive care susţinea că dacii au fost exterminaţi şi că românii sunt urmaşii coloniştilor romani şi atât.

- Spre deosebire de bulgari, care au un adevărat cult legat de trecutul lor, de istoria traco-geţilor, românii nu par atât de interesaţi, iar vestigiile istorice sunt lăsate de izbelişte. De ce?

- Românul de rând devine interesat imediat ce află mai multe despre adevărata lui istorie. În opinia mea, neglijarea şantierelor arheologice geto-dacice şi a istoriei geto-dacilor, în ansamblul ei, de cea mai mare parte a mediului ştiinţific este făcută, pe de o parte, ca urmare a unei îndoctrinări de generaţii, dar, pe de altă parte, este şi expresia unor acte de trădare, de complicitate la menţinerea falsului istoric, care, în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat, vor trebui pedepsite penal!

„Trezirea conştiinţei naţionale este calea...”

- De-a lungul istoriei, multe popoare au râvnit la bogăţiile noastre, iar azi asistăm la cel mai mare furt al ţării. Spre ce ne îndreptăm?

- Eu sunt convins de faptul că România este o ţară sub ocupaţie şi că mulţi dintre cei care ne conduc servesc, de fapt, interese străine. Asta explică foarte uşor şirul lung de acţiuni care trădează interesul naţional, distrugerea a tot ce este valoros sau înstrăinarea resurselor naţionale. Acţiunile mele vizează în primul rând trezirea conştiinţei naţionale. Asta cred eu că este calea... Este prima etapă, una obligatorie, în procesul de recuperare a României.

- Spuneţi că pe aceste meleaguri au fost construite primele oraşe din lume şi s-au găsit vestigii, la Tărtăria, care ar veni în sprijinul teoriei că aici a apărut prima civilizaţie. Ce aţi descoperit legat de aceste lucruri?

- Cel mai bun răspuns îl voi da la mijlocul lui aprilie, când lansez un nou film documentar – „Fabuloasa istorie străveche din Carpaţi”. Poate revenim în paginile revistei dumneavoastră cu informaţii la cald, imediat după lansare.

„Românii trec printr-o criză de identitate generată de furtul istoriei reale“

- Cine ne ucide istoria şi de ce?

- Un popor poate fi controlat cel mai uşor atunci când i se răpeşte identitatea, când i se transmite că nu are un trecut semnificativ, că este un popor de mâna a doua. Astăzi, românii trec printr-o criză de identitate generată exact de acest furt al istoriei reale. Multora le este ruşine să spună că sunt români atunci când se află în Occident. Oare, dacă şi-ar recupera istoria, care este una fabuloasă, şi dacă această istorie ar fi recunoscută pe plan internaţional, nu s-ar îmbunătăţi atitudinea şi respectul de sine? Evident că da! Cine are interes să nu se petreacă acest lucru? Toţi cei care râvnesc la teritorii româneşti şi la resursele extraordinare ale acestui pământ.