Deşi este una dintre cele mai frumoase şi mai spectaculoase monumente antice, Petra din Iordania este aproape necunoscută majorităţii oamenilor.
Oraşul antic din piatră
Celebritatea a venit târziu, din păcate pentru contemporani, o dată cu al treilea film din seria Indiana Jones - „Ultima cruciadă“. Imaginile cu oraşul săpat aproape în întregime în piatra Muntelui Hor, din sud-vestul Iordaniei, taie răsuflarea oricărui privitor.
Cel care a adus la cunoştinţa europenilor existenţa acestui oraş a fost elveţianul Johann Ludwig Burckhardt, care, în 1812, a descoperit aceste minunate ruine. Cei care ar fi construit minunea din Iordania se pare că sunt nabateenii (n.r. - semiţi vorbitori de limba 
aramică). Datorită poziţionării deosebite (oraşul se găsea la intersecţia celor mai importante drumuri comerciale), dar fiind şi flancat de pereţi masivi din piatră, aşezarea a avut o dezvoltare rapidă. Un alt avantaj deosebit de important, mai ales în acea zonă aridă, a fost acela că nabateenii au reuşit să-şi pună la punct un sistem de rezerve de apă, creând oaze artificiale.
Până acum, nicio metodă nu a fost eficientă în stabilirea începuturilor oraşului antic Petra, însă sunt aproape certe datele conform cărora aşezarea exista în secolul al VI-lea înainte de Hristos. Mai târziu, sub Aretas al III-lea (85-60 î.H.), încep să apară monedele imperiale şi se crede că tot în aceeaşi perioadă a fost ridicat şi teatrul oraşului.
Monumente unice
Pentru a ajunge la Siq, aşa cum este acest loc ştiut, pelerinii trebuie să străbată o vale lungă de circa 500 m, numită „Bab as-Siq” („Poarta Siq-ului”), alcătuită, aproape în întregime, din piatră albă, maronie şi bej. Surprizele încep la prima cotitură, când îţi „sar în ochi” sculpturile nabateenilor în piatră, cu o înălţime de şase-opt metri. La o distanţă mică de aceste minunate blocuri de piatră apar două monumente: Mormântul cu Obelisc şi cel al lui Triclinium (tot un obelisc), ce au fost construite la distanţă mare în timp.
Obeliscul mormântului păzeşte intrarea într-o peşteră săpată în piatră, ce găzduieşte mai multe morminte. Se crede că şi acest obelisc întruchipa, pentru vechii locuitori, forma unui zeu local.
Cele două obeliscuri au fost construite pentru zeii nabateeni Dushara şi Al-Uzza.
După ce aţi trecut de aceste sculpturi, drumul se opreşte către o superbă piaţă naturală, ce este dominată de cel mai cunoscut monument al Petrei: trezoreria.
Un alt monument deosebit, ce surprinde prin dimensiunile sale (47 m înălţime şi 48 m lăţime), este mănăstirea. Deşi este construită aparent după acelaşi model ca şi trezoreria, diferenţele se observă la nişe şi mai ales la sculpturi.
Zona e cu atât mai spectaculoasă, cu cât pentru a vedea mare parte din aceste superbe creaţii aproape 
supraomeneşti, turiştii trebuie să treacă printr-un defileu uluitor, cu o lungime de 1,5 km, şi ai cărui pereţi privesc semeţi de la circa 200 m înălţime. Frumuseţea acestuia este oferită de distanţa dintre pereţi, ce variază între unu şi doi metri, lârgindu-se până la 150 m. De-a lungul defileului se află mai multe nişe votive, morminte şi sculpturi.
Elena Şerban
Una dintre cele şapte minuni ale lumii moderne
Datorită somptuozităţii şi ineditului acestor ruine, ele sunt considerate drept „una dintre cele mai preţioase moşteniri culturale ale omenirii”. Astfel, la 6 decembrie 1985, oraşul antic Petra a fost declarat monument mondial. Anul trecut, alături de alte monumente: Marele Zid Chinezesc, Statuia lui Iisus din Rio de Janeiro, Machu Picchu, Colosseum, Taj Mahal, Chichen Itza, a fost trecut pe lista celor alte şapte minuni ale lumii moderne, într-un concurs nerecunoscut însă de UNESCO.
