de Elena Şerban
Un nume care se confundă cu teatrul. Un actor care iubea să joace Shakespeare. Un tată mândru de fiul său, compozitorul Constantin C. Nottara. Constantin I. Nottara s-a născut la 5 iunie 1859, la Bucureşti, într-o familie de origine greacă. De altfel, unul dintre strămoşii actorului a fost Hrisant Nottaras, Patriarh al Ierusalimului în 1730. Elev al marelui Ştefan Vellescu, profesor la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, Nottara a început să joace pe scena Teatrului Naţional la vârsta de doar 18 ani. Şi, dacă la început interpretarea sa era una romantică, după moda vremii, Nottara a schimbat registrul. A început, treptat, să dea realism rolurilor sale, lucru care l-a impus pe scena Naţionalului. Nu mai puţin de 700 de roluri a jucat actorul în cei peste 60 de ani de carieră. Nottara s-a afirmat ca protagonist în Shylock, Hamlet şi Lear din teatrul shakesperian Oedip din „Oedip Rege” de Sofocle, Don Salluste din „Ruy Blas” de Hugo, bătrânul medic din „Medicul în dilemă” de George Bernard Shaw, Ştefan Tipătescu din „O scrisoare pierdută” şi Ion din „Năpasta” de Ion Luca Caragiale, Vlaicu din „Vlaicu Vodă” de Alexandru Davila, Ştefan cel Mare din „Apus de Soare” şi Tudose din „Hagi Tudose” de Delavrancea etc. De-a lungul vremii, el a colaborat cu Aristizza Romanescu şi Grigore Manolescu şi a învăţat multe dintre tainele rolurilor lui Caragiale chiar de la scriitor. Jocul lui Nottara era unul profund emoţionant, acompaniat însă de o uluitoare forţă, declarau cei care l-au urmărit pe scenă. El a jucat şi în primul film românesc, realizat în 1912, „Războiul de Independenţă”. Nottara a avut o intensă activitate şi ca director de scenă şi profesor la Conservatorul dramatic din Bucureşti. Printre elevii săi se numără actori de renume: Tony Bulandra, Velimir Maximilian, Ion Manolescu, Maria Ventura, Maria Filotti etc. Marele actor a murit la 16 octombrie 1935, în oraşul pe care l-a iubit cu pasiune: Bucureşti.