de Raluca Grințescu
Denumită popular luna lui Cuptor, luna iulie se mai numește și luna fierbințelilor și a coacerilor. Se spune că așa cât e de cald în luna lui Cuptor, tot așa va fi de frig în Faur (sau Făurar, Februarie). În luna prin tradiție consacrată secerișului, temerea principală a oamenilor era aceea de a nu-și pierde recolta obținută cu atâta trudă. De aceea, luna iulie este plină de zile în care este evitat lucrul, din dorința de a nu chema grindina sau incendierea grânelor.
Sfântul Sisoe ajută copiii cu gâlci
În prima zi a lunii este Ana-Foca, o sărbătoare a focului, care poate cuprinde tot ce are mai de preț gospodarul. Se spune că cine nu păzește Ana-Foca și lucrează la vie, soarele îi va dogorî via și aceasta se va usca. Această zi e rea de trăsnet și de foc și se ține pentru a fi ferit tot anul de dauna prin foc sau prin roaderea lucrurilor din casă de către șoareci.
Tot la 1 iulie se ține și ziua fraților Cosma și Damian, porecliți „Doctori fără de arginți”, căci umblau și tămăduiau fără să ia plată; ziua lor - zisă Cosmandinul - se ține pentru a fi feriți de boli.
Sfântul Sisoe, pomenit de mulți, a fost, de fapt, un cuvios credincios în Hristos, care a trăit în vremea Romei antice, retras în pustie, vindecând și făcând miracole. Pentru cuvioșia sa, poporul l-a numit sfânt, și mulți îl invocă fără însă a-i cunoaște povestea. Ziua lui este pe 6 iulie și este ținută pentru copiii care zac de „strânsoare”, de gâlci, de bube și de alte suferințe.
Ciurica, divinitatea răzbunătoare
Surorile Sfântului Ilie, Panteliile, reprezintă punctul culminant al sărbătorilor de vară: șapte zile înainte și șapte zile după Sfântul Ilie, în care acționau severe interdicții de lucru, în vederea bunei stări a recoltelor. Panteliile se țin în perioada 13-27 iulie; deoarece ele pot să pârjolească și să ardă recoltele, forța lor distrugătoare putea fi diminuată prin diferite interdicții de muncă în cele 14 zile, care sunt pline de superstiții. În acest interval, sunt trei zile numite Circovii Marinei, 15-17 iulie. Prima dintre ele, Ciurica, era o divinitate răzbunătoare, care-i „ciuruia” în bătaie pe cei care lucrau de ziua ei, ce se ține pentru sporul casei, superstiția spunând că nu se dă nimic din casă. Altă superstiție de Ciurica: dacă vrei să nu-ți moară păsările de arșița verii să dai de pomană o găină neagră; sau se făceau cercuri de flori, prin care se treceau copiii bolnavi și cei apucați de spaime. În cea de-a doua zi de Circovii Marinei, superstiția spune că nu e bine să te piepteni, să tai unghiile, să scoți gunoiul din casă; e primejdie de jigănii: lupii vin și strică vitele, fiind rău de pocitură, lovituri sau „luat din iele”. Sunt zile rele de cusut, de măturat, iar în noaptea Sfintei Marina, deci pe 16/17 iulie, femeile goale zvântă balega de nuielele gardului, ca să se usuce, aceasta fiind bună pentru bube și descântat.
Sfânta Marina vine cu „lipici în dragoste”
A treia zi a Circovilor Marinei este Marina Măcinica sau Paliile, când oamenii se fac frați de cruce și se numesc „frați”, iar femeile, „surate”. Superstițiile sunt numeroase: nu se toarce, nu se coase, nu se taie în potloage și nici cu foarfecele nu se umblă; se spune că cine nu ține Marina are parte de opăreala câmpului, de lupi, de pocituri; dar cine o ține are lipici în dragoste. Este recunoscută magia făcută la Cricovii Marinei, cu pelin, mărar sau cu buruieni de câmp, pe care o bătrână le face un cerc, prin care trec bolnavii și copiii care au diverse suferințe. Tot în ziua de Sfânta Marina se culege in, din care se fac baiere (legături) de dragoste. Se spune că, așa cum e vremea la Marina, așa va fi toată toamna. Cântatul cicorilor (mici insecte de câmp) prevestește o toamnă lungă și îmbelșugată.
Mărul este pomul Sfântului Ilie
Sfântul Ilie, sărbătorit la 20 iulie, este prin excelență patronul verii, al arșiței, incendiilor, dar și al grindinei, pe care o poate trimite asupra recoltelor dacă nu-i este respectată ziua; Sfântul Ilie este și patronul albinelor. Odată cu această zi se încheie practicarea obiceiurilor de invocare a ploilor (paparudele). În ziua de Sfântul Ilie, femeile duc la biserică busuioc, pe care-l pun la icoane, iar după slujbă îl duc acasă, unde este ars, iar cenușa sa este pusă, la nevoie, pe bubele copiilor. Mărul este pomul lui Ilie. Superstiția spune că nu e bine să mănânci mere înainte de Sfântul Ilie, iar atunci, întâi duci merele la biserică sau dai de pomană la copii. Dacă nu duci mere întâi la biserică, nu mai rodesc copacii anul viitor; cine nu ține ziua lui nu are noroc la albine. Altă superstiție este ca până în această zi să nu arunci mere în sus sau să le tai cu cuțitul, pentru că e rău de grindină. La fel se spune că, dacă bate piatra de Sfântul Ilie, după aceea nu mai e pericol; dacă va tuna în această zi, nucile și alunele vor fi viermănoase. Magie: de Sfântul Ilie se culeg plante din câmp, se stropesc cu sânge de cocoș și se folosesc drept scaldă pentru cei betegi, care altminteri nu se mai pot vindeca.
„Leac și babei colac”
La 21 iulie, Circovul Sfântului Ilie cel din urmă, este ziua dintâi a săptămânii Pârliilor, zi în care e rău de foc, de arșiță și de boli arzătoare. Se mai spune că în această zi nu este bine să stai sub un carpen, deoarece dracul trage la acest pom și poți fi trăsnit de Sfântul Ilie. Fă-ți cruce cât poți de des când tună, fulgeră și trăsnește - zice credința populară -, pentru că Dumnezeu i-a zis lui Ilie: „În toate să dai, dar în cruce să nu dai”. Fetele nemăritate se scaldă goale în lanurile de cânepă în noaptea de Sfântul Ilie, apoi se culcă și, dacă visează cânepă verde, vor lua flăcăi; dacă visează cânepă uscată, înseamnă că ursitul poate fi un văduv. Se mai spune că în revărsatul zorilor zilei de Sfântul Ilie se culeg ierburi de leac, de vrăji, de farmece... „Leac și babei colac” se zice în popor!
Copacii-simbol: ulmul şi chiparosul
Recunoscut mitic drept „arborele somnului”, ulmul este un semn bun asociat cu prosperitatea şi o viitoare fericire şi simbolizează puterea voinţei şi intuiţia, în tradiţia creştină fiind o reprezentare a demnităţii şi credinţei. În religiile păgâne, ulmul este asociat cu zeiţele-mame sau ale pământului, şi se spune că ar fi sălaşul zânelor şi al altor făpturi magice.
Dintr-o largă gamă de perspective, inclusiv cea creştină, cel de-al doilea copac-simbol al lunii iulie este chiparosul, care simbolizează moartea, viaţa eternă, doliul, jalea, durerea sau disperarea. Pentru creştinism, chiparosul este, de asemenea, o reprezentare a morţii, dar şi a chemării oamenilor către paradis. În Italia, chiparosul a devenit un copac familiar în cimitire datorită asocierii lui cu cerurile şi lumina divină. În unele regiuni asiatice, precum Iranul, chiparosul este un simbol al adevărului, tinereţii, libertăţii şi perfecţiunii. Artiştii din această regiune au pictat adesea un arbore sfânt, uriaşul chiparos Zoroastru din Kashmar.