de Andrei Dicu
Pictoriţa mexicană Frida Kahlo de Rivera, cunoscută graţie autoportretelor realizate, a fost una dintre femeile carismatice care au animat arta secolului al XX-lea. Frida a murit la 13 iulie 1954, în celebra sa locuinţă din Mexico City, cunoscută sub numele de Casa Albastră (Casa Azul). Dincolo de opera sa, pictoriţa este percepută ca unul dintre simbolurile patriotismului mexican, dar şi ca o bombă sexy.
Şi-a falsificat biografia, fascinată de ideologia comunistă
Frida Kahlo declara că s-a născut la data de 7 iulie 1910, deși certificatul său de naștere atestă că a venit pe lume mai devreme, la 6 iulie 1907. De fapt, artista, care a îmbrăţişat din adolescenţă ideologia marxistă, dorea ca data sa de naștere să coincidă cu debutul Revoluției Mexicane. Tatăl Fridei se născuse cu numele de Carl Wilhelm Kahlo, la Pforzheim, în Germania, fiind fiul unui anume Jakob Heinrich Kahlo și al Henriettei Kaufmann. Din acest motiv, mai multe publicaţii naţionaliste au afirmat că tatăl pictoriţei ar fi de origine evreiască şi că artista nu și-ar fi negat niciodată originea semită. Cu toate acestea, studiile genealogice recente au indicat că tatăl său provine dintr-o familie luterană, neavând absolut nicio tangență cu etnia evreiască, deşi majoritatea susţinătorilor socialismului în America de Sud erau şi sunt evrei.
Accidentul teribil n-a îndepărtat-o de ringul de box
În 1910, când a început Revoluția Mexicană şi se trăgea pe străzi, mama Fridei a ascuns-o în casă. Frida s-a îmbolnăvit de poliomielită, iar în urma bolii, piciorul său drept a devenit mai subțire decât cel stâng. Toată viaţa a ascuns acest defect, îmbrăcând rochii lungi şi viu colorate. Cu toate acestea, artista a practicat multe sporturi, printre care și… boxul. La 17 septembrie 1925, Frida se afla într-un autobuz care s-a ciocnit violent cu un troleibuz. Tânăra a suferit o fractură de coloană, una de claviculă, fracturi ale coastelor şi ale bazinului, iar piciorul drept și umărul au fost dislocate. A fost necesară montarea unei armături metalice, care i-a perforat uterul și abdomenul. Din acest motiv, nu a mai putut avea niciodată copii, fapt care a afectat-o enorm. Recuperarea îndelungată a izolat-o de restul lumii şi se pare că această stare de spirit s-ar fi reflectat în pictura sa, explicând de ce majoritatea lucrărilor sunt autoportrete, mai ales că Frida afirmase: „Mă pictez pe mine, pentru că mult prea adesea sunt singură și pentru că sunt subiectul pe care îl cunosc cel mai bine. M-am născut cățea, adică m-am născut pictor!”
Andre Breton: „O panglică în jurul unei bombe”
Lucrările sale sugerează durerile atroce pe care le suporta. Kahlo a realizat cel puțin 140 de picturi şi zeci de desene și de studii. 55 sunt autoportrete, care adesea încorporează o simbolistică legată de suferințele sale fizice, dar și de mitologia mexicană. În acest sens, declara: „Nu pictez niciodată vise. Pictez propria realitate.” Artista a avut o relaţie tumultuoasă cu marele pictor mexican Diego Rivera, care i-a influenţat stilul. De altfel, Frida l-a admirat pe Diego Rivera din adolescenţă. Prima dată s-a apropiat de el în 1925, la Ministerul Educației Publice, unde lucra la o frescă. I-a arătat pictorului patru dintre lucrările sale, cerându-i părerea. Impresionat, Rivera i-ar fi spus: „Ai talent!” Apoi, Diego a devenit un oaspete permanent în casa părinților Fridei. Aprecierile pozitive ale pictorului au determinat-o pe Kahlo să-și urmeze chemarea artistică. Opera sa este considerată emblematică pentru cultura națională mexicană, îmbinând stilul suprarealist cu tradițiile indigene. În 1938, André Breton, inițiator și teoretician al suprarealismului, aprecia că pictura Fridei Kahlo este „o panglică în jurul unei bombe”.
Aventuri lesbiene cu Josephine Baker
Cu toată opoziția părinților Fridei, din cauza reputației proaste a pictorului, dar și a diferenței de vârstă de 21 de ani dintre ei, Kahlo şi Rivera s-au căsătorit în 1929. Ea avea 22 de ani, iar el, 43. Şi aici a început circul… Amândoi aveau un temperament extrem de irascibil, astfel că au avut numeroase relații extraconjugale. Mai mult, Frida a avut relații sexuale atât cu bărbați, cât și cu femei, cea mai cunoscută dintre partenerele sale de „nebunii” fiind cântăreața și dansatoarea Josephine Baker. Dintre amanţii săi, celebri sunt sculptorul Isamu Noguchi și comunistul ruso-evreu Leon Trotsky (Lev Davidovich Bronshtein), unul dintre criminalii atroce ai acelor vremuri. Pentru că atât Kahlo, cât și Rivera erau comuniști înfocați, s-au împrietenit cu Trotsky spre sfârșitul anilor ’30. Acesta fugise din URSS în urma conflictului cu Stalin, care îl condamnase la moarte. În 1937, Trotsky a locuit acasă la Rivera, apoi s-a mutat în casa Fridei, cu care a avut aventura chiar în timp ce Diego se zbătea să obțină pentru el azil politic din partea Guvernului Mexican. Ulterior, Trotsky şi soția sa s-au mutat în altă casă în Coyoacán, unde rusul a și fost asasinat în 1940. Deşi nu era uşă de biserică, Frida s-a înfuriat când a aflat că Diego avusese o aventură cu sora sa mai mică, Cristina. Cei doi au divorțat în noiembrie 1939, pentru a se recăsători în decembrie 1940. Totuşi, neînțelegerile au continuat, iar Frida şi Diego dormeau în camere separate.
Ipoteza unei supradoze de droguri
Frida Kahlo a murit la 13 iulie 1954, la o săptămână după ce împlinise 47 de ani. Potrivit ultimei sale dorinţe, a fost arsă la crematoriu. Câteva zile înainte de a se stinge, notase în jurnal: „Sper ca plecarea să fie veselă și să nu mă întorc niciodată.” Cauza oficială a decesului a fost o embolie pulmonară, deși s-a suspectat că ar fi murit în urma unei supradoze de droguri, mai mult sau mai puțin accidentală, chestiune care n-a fost lămurită niciodată, deoarece nu i s-a făcut autopsie. Starea sa se agravase considerabil şi i se amputase piciorul drept de la genunchi din pricina unei cangrene. Rivera avea să declare că ziua în care Frida a murit a fost cea mai tragică din viața sa şi că a realizat târziu că perioada petrecută alături de ea a fost cea mai frumoasă etapă a vieții sale.
Filmul cu Salma Hayek, profit de 58.000.000 $
Frida s-a bucurat de o recunoaştere enormă. La 21 iunie 2001, Kahlo a devenit prima femeie de origine spaniolă căreia poșta SUA i-a dedicat o marcă poștală. În 2002 a apărut filmul biografic „Frida”, regizat de Julie Taymor, cu Salma Hayek în rolul artistei. Distribuită în toată lumea, pelicula a adus un profit de 58 de milioane de dolari. În 2006, lucrarea „Rădăcini” (1943) a bătut toate recordurile deținute de artiști latino-americani, obținându-se pentru ea, la
o licitație organizată de Sotheby’s, suma-record de 5,6 milioane de dolari. La 6 iulie 2010, pentru a aniversa nașterea ei, Google a expus un logo dedicat artistei, incluzând un portret al Fridei, realizat în stilul său caracteristic. La 30 august 2010, Banca Mexicului a emis o bancnotă de 500 de peso, având imprimată pe una dintre fețe portretul Fridei, împreună cu lucrarea intitulată „Dragostea îmbrățișează Universul, Pământul (Mexicul), pe mine, pe Diego, și pe Dl Xólotl” (1949), iar pe cealaltă față, portretul lui Diego Rivera. Astăzi, o urnă precolumbiană, conținând o parte din cenușa sa, este expusă în casa Fridei, La Casa Azul din Mexico City, care, din 1958, a fost transformată în muzeu.