de Raluca Grințescu
Trecerea de la vară la toamnă păstrează în calendarul popular amintirea unui străvechi început de an, marcat de moartea şi renaşterea Zeiţei Mumă, peste care părinţii Bisericii creştine au suprapus moartea (Adormirea) şi naşterea Fecioarei Maria. Inversând evenimentele care deschid şi închid viaţa sfintei, mai întâi moartea (15 august) şi apoi naşterea (8 septembrie), Biserica creştină a preluat, de fapt, modelul preistoric: moare mai întâi reprezentarea mitică ajunsă la vârsta senectuţii, în cazul de faţă Sântămăria Mare, şi apoi se naşte Sântămăria Mică. Textele religioase îndeamnă să ne bucurăm la naşterea Fecioarei Maria: „Să trâmbiţăm duhovniceşte...; Ioachim se veseleşte şi Ana prăznuieşte; să dănţuiască toată făptura, să se veselească şi David... etc.”