Într-un sat pierdut de lume trăia un pictor. Un om bogat a dat comandă pentru un tablou care să aibă titlul „Veselie de Crăciun.” Artistul s-a şi apucat de lucru. El a desenat o stradă cu case şi copaci şi cu umbrele nopţii căzând peste tot. Omul bogat, trecând apoi într-o zi pe acolo, s-a uitat la tabloul lui şi a exclamat: „Oh, ăsta e tabloul meu...? Nu te supăra, dar arată cam trist... Nu prea seamănă a Veselie de Crăciun...”
Atunci, artistul a spus: „Domnule, tabloul nu e terminat. Luaţi loc şi aşteptaţi câteva minute.” Artistul luă o pensulă şi o înmuie în vopsea, apoi cu vârful ei pictă îndată lumini în ferestrele caselor, lumini de la flăcările lumânărilor şi din pomii de Crăciun. Deodată, aspectul tabloului s-a schimbat, dând impresia unei fermecătoare şi irezistibile seri de Crăciun!
Aşa e şi viaţa noastră când nu este iluminată în casa inimii de prezenţa lui Iisus. Seamănă cu acel tablou mohorât, fără viaţă, fără lumină. Când Iisus intră în casa sufletului nostru, lumina Sa aduce veselie şi iubire în noi toţi.
