Toate popoarele lumii au diverse datini şi superstiţii legate de Sărbători, fie ele creştine sau nu. Superstiţia, aşa cum este ea definită, apare ca o credinţă primitivă, bazată pe rămăşiţe ale magiei, pe admiterea forţei spiritelor bune şi rele, a miracolelor, farmecelor, vrăjilor, semnelor prevestitoare etc. Şi cum românii nu fac excepţie, vă vom prezenta câteva obiceiuri legate de Crăciun, moştenite din moşi-strămoşi...
Un colac şi un pahar cu apă pentru sufletele celor răposaţi
Se spune că Dumnezeu a lăsat Crăciunul ca omul să fie în această zi sătul. Cine nu are porc gras de Crăciun nu poate spune că a fost fericit în acel an. În Bucovina, în Ajunul Crăciunului, se pun pe masă un colac şi un pahar cu apă, deoarece se crede că sufletele celor răposaţi vin în această noapte pe la casele lor, gustă din colac şi-şi udă gura cu apă. În Ajunul Crăciunului nu e bine să te baţi nici măcar în glumă cu cineva, căci faci buboaie peste an. În unele sate maramureşene se zice că-i blestemată femeia care nu pune de Crăciun pe masă faţă de masă cu ciucălăi şi pe pat perne cu feţe tărcate.
Bătrânii povestesc că aluatul frământat în noaptea de Crăciun e bun de deochi pentru vite, iar la miezul nopţii se zice că se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc. La cele trei sărbători mari, Crăciun, Paşte şi Rusalii, să te speli cu apa în care au fost puşi bani de argint şi vei fi bănos. Dacă visezi grâu verde în postul Crăciunului e semn că anul care vine are să fie mănos.
Nu se mătură casa!
De asemenea, în ziua de Crăciun nu se mătură în casă, ci a doua zi, iar după ce ai strâns gunoiul se duce la pomi, pentru ca aceştia să fie roditori. În unele sate din zona Codru, Maramureş, pomul Crăciunului se deosebeşte prin elemente ornamentale cumpărate din oraş, cel mai răspândit fiind pomul cu cercuri din nuiele de salcie sau din sârmă, îmbrăcate în hârtie colorată. Peste acestea sunt puse sfori din aţă de fuior, pe care sunt înşirate boabe de fasole albă.
În Bucovina, colacii de Crăciun se făceau în formă de opt şi se păstrau până primevara, când se afumau şi se tămâiau boii şi plugul înainte de pornitul la arat, apoi erau mâncaţi de plugari.
În seara de Crăciun se păstrează obiceiul de a se unge cu usturoi vitele pe la coarne şi şolduri, dar şi uşile de la grajduri, pentru a alunga spiritele rele. Cu 
usturoi se ung şi oamenii pe frunte, pe spate, la coate şi la genunchi, dar şi uşile şi ferestrele casei, pentru a îndepărta demonii nopţii. De asemenea, în noaptea de Crăciun, nimeni n-are voie să doarmă în grajduri, deoarece în acea noapte animalele vorbesc unele cu altele, în limba lor, despre Iisus Hristos, cel născut în iesle.
Carmen Ciripoiu
Colindele, o formă de magie benefică
În unele zone din Muscel se crede că primele patru zile, începând cu 24 decembrie, corespund în ordine celor patru anotimpuri: prima zi e de primăvară, a doua de vară, a treia de toamnă şi a patra de iarnă, şi cum va fi vremea în aceste zile, aşa vor fi şi anotimpurile. În alte părţi, când se crapă de ziuă, colindători cu lăutari pleacă la casele gospodarilor înstăriţi şi le cântă la fereastră un cântec sau mai multe, spunând atunci că „zorile cântă”. Bătrânii satelor sunt de părere că frumoasele colinde au dobândit o destinaţie precisă ca formă de magie benefică, ea marcând rodnicia câmpurilor, creşterea copiilor, împlinirea prin căsătorie a tinerilor, pacea şi tihna bătrânilor.
