de Silviu Ghering
Născut într-o familie „universitară” în Wooster, Ohio, la 10 septembrie 1892, fiul profesorului de filosofie Elias Compton, decanul Facultății din Wooster, Arthur Holly Compton a absolvit în 1913 aceeași facultate și a continuat aprofundarea studiilor trei ani la Universitatea Princeton. După ce a lucrat un an ca profesor de fizică la Universitatea din Minnesota, s-a angajat ca inginer cercetător la Westinghouse Lamp Company din Pitsburg până în 1919, când a reluat studiile universitare la Universitatea Cambridge, ca membru al Consiliului Național de Cercetare. În 1920 a fost numit șeful departamentului de fizică la Universitatea din Washington, St. Luis, și, în 1923, s-a mutat la Universitatea din Chicago ca profesor de fizică. S-a intors la Universitatea din Washington ca șef al cancelariei în 1945, și din 1954 până la pensionare, în 1961, a fost profesor emerit în filosofie naturală. Contribuția sa majoră la patrimoniul fizicii universale a fost descoperirea efectului care îi poartă numele despre intensitatea reflecției razelor X din cristale ca mijloc de studiere a aranjamentului electronilor și atomilor, pentru care a primit Premiul Nobel în 1927. I s-au acordat numeroase distincții și a fost președintele Societății Americane de Fizică în 1934, al Asociației Americane a Lucrătorilor în Știință (1939-1940) și al Asociației Americane de Știinţe Avansate în 1942. În 1941 a fost numit președinte al Comitetului de Evaluare a Folosirii Energiei Atomice în Război al Academiei Naționale de Știinţe. Cercetările sale au condus la construirea primului reactor de fisiune controlată a uraniului și, în final, la reactoarele de producere a plutoniului din Hanford, Washington, care au produs materia primă pentru bomba de la Nagasaki, în august 1945. În 1916 s-a căsătorit cu Betty Charity McCloskey. Au avut doi fii, Arthur Allen (înrolat în Serviciul American Străin) și John Joseph (profesor de filosofie la Universitatea Vanderbilt, Nashville, Tennessee). Hobby-urile sale erau tenisul, astronomia, fotografia și muzica country. A murit la 15 martie 1962, în Berkeley, California.
de Dana Georgescu
Anul acesta ar putea fi declarat cel mai rău din istorie din cauza numeroaselor evenimente negative petrecute până acum, începând de la atacurile teroriste de la 11 septembrie 2011 din America.
Read more: 2016, cel mai rău an din istorie?
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasa
de Dana Georgescu
Megaautobuzul revoluţionar al chinezilor care permite automobilelor să circule dedesubtul lui a devenit realitate. Varianta finală a vehiculului urmează să fie pusă în circulaţie la sfârşitul acestui an.
Read more: Megaautobuzul care circulă peste maşini a devenit realitate!
de Raluca Grințescu
Fandările sunt un exerciţiu uşor de executat şi incredibil de eficient. Indiferent că obiectivul pe care-l urmăriți este acela de a vă tonifia partea inferioară a corpului, de a creşte masa musculară sau flexibilitatea, ar trebui să includeți fandări în antrenamentul dumneavoastră.
Read more: 10 variaţii de fandări pentru picioare suple (I)
de Dana Georgescu
Doar 10% dintre studenţii care şi-au ales deja carierele cred că acestea vor exista peste zece ani, conform Microsoft şi Future Laboratory, care au produs „Locurile de muncă ale viitorului”.
Read more: Studenţii de azi vor lucra în domenii care nu există încă
de Dana Georgescu
După şase ani de eforturi şi o investiţie de 30 de milioane de dolari, compania specializată în explorarea spaţială Moon Express Inc., cu sedii în California şi Florida, devine primul grup comercial care primeşte permisiunea pentru o misiune în afara Terrei.
Read more: Undă verde pentru prima rachetă-taxi pe Lună
de Irina Ţolea
O recunoști imediat, doar să o auzi… Are o voce inconfundabilă. Și ea te recunoaște… de oriunde ai fi - dacă ai talent! În peste 20 de ani de carieră, Ozana Barabancea a demonstrat că poate aborda orice gen muzical, de la operă la jazz și blues. Ca actriță a jucat în filme, seriale și spectacole de cabaret. Debordează de energie și pune suflet în fiecare proiect. Are o personalitate vulcanică și o carismă care i-au adus foarte mulți fani în rândul telespectatorilor show-ului „Te cunosc de undeva!”, de la Antena 1, care debutează cu un nou sezon pe 10 septembrie. A fost eleva Ancăi Parghel, iar acum este, la rândul său, profesoară de canto (a terminat Conservatorul de muzică din București, la secția Pedagogie muzicală). Iubește copiii și este foarte dedicată elevilor săi. Îi susține și chiar ne-a dezvăluit câteva opinii legate de șirul lung de trepte pe care pornesc să le urce cei care aleg o carieră în muzică.
Read more: Ozana Barabancea: „Este important să încurajăm copiii să se manifeste artistic!“
de Dana Georgescu
60 de secunde sunt de ajuns pentru ca sute de destine să se schimbe, dar şi pentru cheltuirea a milioane de dolari, după cum arată statisticile de pe worldometers.info. Iată doar câteva exemple.
Read more: Ce se întâmplă pe Terra într-un minut
de Silviu Ghering
Alexandru Vlahuţă a fost unul dintre scriitorii români importanţi, pe nedrept dat uitării. Foarte apreciată în epocă, bucurându-se de un imens prestigiu şi de o audienţă flatantă pentru orice autor, opera sa a fost privită de posteritate cu multă severitate și a intrat de ceva timp într-un con de umbră. Una dintre cele mai cunoscute cărţi ale sale este „România Pitorească”, despre care cunoscutul istoric și critic literar Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de ţară”. Viaţa sa a fost presărată cu multe momente nefericite, în care a fost fie ignorat de forurile literare, fie acuzat de incidente în care nu fusese implicat. S-a născut la 5 septembrie 1858, în localitatea Pleşeşti (județul Vaslui), care astăzi îi poartă numele, al nouălea copil al unui mic proprietar de pământ. A făcut școala primară și liceul la Bârlad (1867-1878), susținând examenul de Bacalaureat la București în 1879. A urmat un an cursurile Facultății de Drept din București, dar a fost nevoit să renunțe din cauza situației materiale precare și s-a mutat la Târgoviște, devenind institutor și apoi profesor de latină şi limba română la Gimnaziul „Văcărescu”. În aprilie 1880 a debutat ca poet în paginile revistei „Convorbiri literare”. Din 1884 până în 1893 a funcționat ca profesor la mai multe instituții de învățământ bucureștene (Școala Normală a Societății pentru Învățătura Poporului Român, Azilul „Elena Doamna”, Liceul „Sfântul Gheorghe”). În 1888 a fost revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. A editat revistele „Vieața” (1893-1896), apoi „Sămănătorul” (1901), împreună cu George Coșbuc. Din 1901 a funcționat ca „referendar” la Casa Școalelor. A fost căsătorit de trei ori. În timpul Primului Război Mondial a locuit la Iași, apoi la Bârlad. A murit în București, la 19 noiembrie 1919, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu. Casa în care a locuit, pe Strada Visarion, este astăzi Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță”.