de Gheorghe Zmaranda
Trăim într-o eră a supertehnologizării în care aproape toate aspectele vieții sociale sunt transpuse pe platformele de socializare. Dincolo de beneficiile acestei forme de comunicare există însă și un impact negativ, mai ales dacă vorbim despre copii. Alessandra Gemes (foto), consilier în dezvoltare personală și absolventă a Facultății de Psihologie, ne-a vorbit despre implicațiile psihologice ale folosirii platformelor de socializare de către copii, despre pregătirea lor pentru mediul virtual și gestionarea situațiilor în care apare un abuz.
Read more: Riscurile şi beneficiile reţelelor de comunicare online Alessandra Gemes: „Mai devreme de 12 ani...
de Valentin Țigău
În Apusul Europei, se numește „ghildă” - etimologic provenind din limbile germanice nordice (scandinave) - în vreme ce prin părțile noastre de lume originile slave s-au impus, astfel că forma familiară românilor este cea de „breaslă”. În fond, este vorba despre același lucru: o asociație profesională a meșteșugarilor medievali. Cercetătorul, istoricul, lingvistul sau omul simplu și curios se vor raporta și la alți termeni, care au evoluat, s-au etalat ori au fost uitați de-a lungul vremurilor: „fraternitas” ori „frăție” sau „confrerie” (cu certă etimologie latină), „esnaf” pentru popoarele turcice (ori influențate de acestea, așa cum au fost, un timp, și principatele române Valahia și Moldova), de exemplu. Dincolo de munți, în arcul interior al Carpaților, și mai cu seamă în spațiul germanic transilvănean, au funcționat, probabil, și termenii germanici, precum „zumft” și „zech”.
Read more: Un muzeu despre istoria meşteşugurilor din cetatea săsească Casa Breslelor din Sighişoara
de Claudia Mîţoi şi Flori Pintea
Goblenurile au revenit în atenția celor care doresc un plus de culoare în locuință sau chiar în spațiul de lucru. Nu vorbim, însă, de cele clasice, ci de tablourile canvas, realizate din mărgele de tot felul, cusute manual, care necesită multă migală, dar și inspirație. Pot fi tematice, lucrate după anumite fotografii sau personalizate, în funcție de nevoi. Ar putea fi cadoul perfect atunci când vă lipsesc ideile. Roxana Jurjiu (foto) sau RoxArt, așa cum este cunoscută în mediul virtual, împreună cu echipa sa, realizează astfel de lucrări, după o idee pe care a „furat-o” de afară, dar pe care a adaptat-o cerințelor actuale. Ne-a prezentat și nouă operele ei cărora le acordă aproape tot timpul, dar care, la final, îi aduc o mare satisfacție.
Read more: Poate fi o adevărată operă de artă modernă Roxana Jurjiu: „Tabloul canvas se realizează prin...
de Roxana Istudor şi Silviu Ghering
Mulți pământeni consideră că extratereștrii ne vizitează planeta de ceva vreme, în timp ce alții sunt mai sceptici când vine vorba despre farfuriile zburătoare și despre „omuleții verzi”. Pentru eventualitatea în care umanitatea va descoperi că nu suntem singuri în Univers au început să se pregătească oamenii de știință, în proiecte complexe, care implică specialiști de top mondial.
Read more: Evaluări, protocoale, proceduri, tratate Oamenii de ştiinţă pregătesc un răspuns coordonat global...
de Gheorghe Zmaranda
Este toamnă și zilele vor deveni din ce în ce mai reci, tocmai potrivite pentru a savura o ceșcuţă cu ceai fierbinte. Știați că ceaiul este a doua cea mai consumată băutură după apă? Istoria lui este puternic ancorată în toate culturile lumii și de-a lungul timpului ceaiul a fost un „diplomat” prezent în toate evenimentele marcante ale civilizațiilor trecute și prezente. Cum a fost descoperit, însă, ceaiul? Există o legendă în mitologia chineză care spune că ceaiul a fost descoperit acum 5.000 de ani de către un împărat pe nume Shennong atunci când vântul a suflat în ibricul său cu apă fierbinte câteva frunze. În jurul acestei licori cu veleități fantastice s-a plăsmuit o adevărată cultură reprezentată prin picturi, simboluri brodate sau pictate pe porțelan. În Japonia ceaiul este atât de important încât prepararea și servirea lui a devenit o artă.
Read more: Împărţirea unei ceşti cu ceai evocă generozitatea faţă de ceilalţi şi conştiinţa de sine Ritualul...
de Roxana Istudor şi Silviu Ghering
În timp ce imaginile reprezintă o mare parte din ceea ce definește un film, combinația cu sunetul și cu muzica dau măsura unei experiențe cinematografice complete. Prin longevitatea lor, unele astfel de melodii din filme celebre lansate în cei aproape 100 de ani de cinematografie și-au câștigat un loc de frunte pe lista pieselor nemuritoare.
Read more: Secolul cinematografiei a creat melodii nemuritoare Piese muzicale emblematice din filme celebre
de Irina Țolea și Claudia Mîțoi
O serie de personalități autohtone sunt surprinse în această săptămână în ipostaze inedite, la ceas aniversar, împărtășind amintiri prețioase ori pasiuni ascunse, iar în continuare vă recomandăm câteva dintre evenimentele care marchează prezențe și contribuții de succes în spațiul cultural autohton.
Read more: Poveşti de viaţă şi cariere de succes, celebrate în faţa publicului
de Roxana Istudor şi Adrian Barna
La granița Macedoniei de Nord cu Albania există un sat al cărui istoric de declarare a independenței este nu doar puțin cunoscut, ci și uimitor.
Read more: Satul cu 2.400 de locuitori care şi-a declarat independenţa de trei ori în câteva decenii
de Silviu Ghering și Adrian Barna
Când spunem „sfinx”, ne gândim în prima clipă la Sfinxul din Bucegi, la înălțime atât la propriu (2.206 m altitudine), cât și la figurat („cap de om” modelat de natură, 8 metri în înălțime și 12 metri în lățime). Ei bine, Sfinxul din Bucegi are un „frate” mai mic. La „doar” 1.239 m deasupra mării, „numai” 7-8 m înălțime, un alt „cap uman” veghează de sus văile cu sare din zona Mânzălești-Lopătari, în masivul Breazău din Munții Buzăului, nu departe de platoul Meledic, la 56 km nord de Buzău pe DJ203K. Ca să facem un joc de cuvinte, dacă cea mai rapidă cale de a ajunge la Sfinxul din Bucegi este prin staţiunea Buşteni, la Sfinxul din Breazău se ajunge cel mai uşor din satul Buştea.
Read more: Sfinxul de la Buştea, „fratele“ mai mic al celui vestit, din Bucegi
de Cătălina Tăgârță
Oare ați auzit și voi de oameni care se vaită de lipsa timpului? La un moment dat chiar și eu spuneam că „mi-aș dori ca ziua să aibă mai mult de 24 de ore” ca să pot duce la îndeplinire tot ceea ce îmi propun. După ce am studiat mai bine acest aspect, am constatat, însă, că problema nu este de fapt timpul sau... lipsa lui. Fiindcă și cei care reușesc să aibă rezultate frumoase și să ducă la îndeplinire tot ce își propun au tot 24 de ore pe zi la dispoziție. Însă diferența o face modul în care prioritizăm ce avem de făcut.
Read more: Învăţaţi să prioritizaţi şi nu veţi mai duce lipsă de... timp
de Simona Soare Ghișea şi Claudia Mîţoi
Tradițiile reprezintă comori inestimabile, care însuflețesc o comunitate, făcând-o incomparabilă şi nemuritoare. Deși influențele occidentale au pătruns adânc în societatea românească, unele localități continuă să păstreze farmecul vieții patriarhale. Una dintre acestea este comuna Păușești-Măglași, situată pe şoseaua ce leagă Băile Olăneşti de Râmnicu Vâlcea, o destinație turistică apreciată, cunoscută și grație așezămintelor monahale precum Mănăstirea Sărăcinești. Cum sunt păstrate vii datinile și obiceiurile străvechi, pe meleaguri oltenești, aflați de la Alina Deaconesi (foto), fondatorul și președintele Asociației „Familia Pro-Natură”.
Read more: În judeţul Vâlcea, valorile culturale strămoşeşti sunt transmise tinerilor şi copiilor Alina...