de Alexandra Rotărescu
I-a dat replica - şi câteva lovituri zdravene - lui Arnold Schwarzenegger în „Terminatorul 3: Supremaţia Roboţilor”, iar acum este o vedetă hollywoodiană în toată puterea cuvântului. Actriţa americană de 35 de ani a vizitat România în 2003, când a filmat pentru pelicula „Bloodrayne”, iar acum s-a întors în ţara noastră pentru a fi prezentă la Gala SuperKombat, care a avut loc la Constanţa. Iar în Bucureşti, Kristanna a participat la deschiderea unei săli de sport, unde n-a ezitat să testeze cel mai performant echipament sportiv şi să ne dezvăluie în exclusivitate secretele fizicului său desăvârşit.
„Fac sport de cinci ori pe săptămână”
- Se vede cu ochiul liber că eşti o persoană activă! Cum te menţii în formă, ce sporturi practici?
- Mă antrenez mult, chiar îmi place să fac mişcare! Schiez, înot, călăresc, fac căţărări, yoga şi îmi e clar că îmi place să fac mişcare şi purtând costumul cu electrostimuli, pentru că e solicitant, intens, scoate untul din tine, iar mie îmi plac antrenamentele care scot untul din mine. (râde)
- Şi de câte ori pe săptămână faci mişcare?
- Încerc să fac sport de cinci ori pe săptămână.
„Beau dimineaţa sucuri proteice”
- Ca să-ţi păstrezi greutatea ideală, ţii şi regimuri de slăbire?
- Încerc să mănânc cât se poate de sănătos, şi asta pentru că îmi place foarte mult cum mă simt având o dietă sănătoasă. Consum mult peşte, multe legume, nici urmă de pâine… Beau în fiecare dimineaţă sucuri proteice, care-mi dau energie pentru întreaga zi.
- Găteşti?
- Da, chiar îmi place foarte mult să gătesc!
- Ce ai gătit ultima dată?
- Drept să-ţi spun, peşte.
- La dulciuri pofteşti?
- Nu pot să spun că sunt o mare amatoare de desert. Totuşi mai savurez din când în când câte un pahar cu vin alb, care are ceva zahăr în el, deci nu pot spune că am eliminat zahărul din dietă. Cam asta e slăbiciunea mea, n-am ce-i face!
„Nu am fost niciodată slăbănoagă”
- Noi ştim că la Hollywood este „admisă” doar măsura S (small). Tu ai simţit vreodată presiunea că trebuie să slăbeşti sau să arăţi oricând ca scoasă din cutie?
- Eu nu am fost niciodată slăbănoagă. Am preferat din totdeauna să fiu mai musculoasă, pentru că aşa mă simt eu cel mai bine. Plus că îmi place să mă antrenez, mi se pare foarte distractiv! Aşa că, dacă producătorii îşi doresc vreo mignonă delicată, e clar că nu poate fi vorba despre mine! (râde)
- Ai fost model încă de la vârsta de 15 ani. Nici în modeling nu ţi s-a cerut să fii tot mai slabă?
- Surplusul de greutate nu a fost niciodată o problemă de-a mea. Probabil m-a ajutat şi faptul că sunt destul de înaltă… Oricum, şi mama mea, care a fost tot timpul foarte slabă, a lucrat şi ea ca manechin şi se pare că genele moştenite de la ea sunt destul de bune. (râde) Plus că, pe vremea când eram model, nu aveam o masă musculară atât de dezvoltată, aveam o cu totul altă structură corporală, mai slăbuţă, deci cred că eram OK.
„Schwarzenegger e un tip pus pe şotii”
- Cum te-ai pregătit, mai ales din punct de vedere fizic, pentru rolul din „Terminator 3”?
- M-am antrenat din greu! Am ridicat greutăţi, am studiat krav maga, care este un fel de arte marţiale care sunt practicate de militari, m-am antrenat cu armele, am folosit arme de calibru 45. Am lucrat şi cu un nutriţionist, ceea ce a avut un rol crucial asupra pregătirii mele, pentru că trebuia să-mi folosesc corpul destul de mult şi voiam să pot face lucrul acesta cu uşurinţă. Cireaşa de pe tort a fost munca pe care am depus-o atunci când am lucrat cu un mim. A fost nevoie să apelez la el pentru că trebuia să am anumite expresii faciale, ca de exemplu să nu clipesc când trag cu o armă, să nu arăt niciun semn de epuizare pe faţă atunci când alergam sau depuneam alt gen de efort deosebit.
- Şi cât a durat această perioadă de pregătire?
- A început cu trei luni înainte de filmări şi a continuat pe întreaga perioadă a filmărilor, adică cinci luni. Deci a fost vorba despre opt luni de antrenamente intense!
- Dar cum a fost la filmări, cum a decurs colaborarea ta cu Arnold Schwarzenegger?
- A fost minunat! El este extraordinar! Ţin minte că puteam să-mi dau seama că se apropie de platou, pentru că simţeam fumul de la trabucul său chiar înainte de-a apărea el. E foarte jovial, un tip pus pe şotii tot timpul, a fost o reală plăcere să lucrăm împreună, pentru că am învăţat multe de la el, mai ales în timpul secvenţelor de luptă.
„Hollywoodul este un mediu foarte competitiv”
- Ai vreun mesaj pe care vrei să-l transmiţi cititorilor noştri?
- Tot ce pot să le spun e să încerce să-şi găsească pasiunea, să descopere ceea ce îi face fericiţi şi să încerce să-şi îndeplinească visul vieţii lor. Tot ceea ce îţi poate sta în calea împlinirii tale este chiar teama ta de a reuşi. Cu cât reuşeşti mai mult să-ţi înfrângi această teamă, cu atât reuşeşti să crezi în propriile forţe mai mult, cu atât îţi va fi mai uşor să ajungi să-ţi trăieşti visul.
- Şi cum poate cineva să dea lovitura la Hollywood?
- Cu perseverenţă! Trebuie să continui, să continui şi iar să continui. De fapt, să nu renunţi niciodată. Şi nici măcar n-ajunge să-ţi fie mai uşor pe parcurs, nici vorbă! Şi asta pentru că este un mediu foarte competitiv. Tot ce trebuie să faci este să fii cât mai bun posibil, altă variantă nu există pentru a reuşi!
„Căţeii din România deveniseră mascotele noastre“
- Nu este prima dată când te aflii în România. Ce impresie ţi-au lăsat locurile vizitate, oamenii?
- Data trecută când am mai fost aici, am stat în România trei luni. Am fost în Bucureşti, Braşov, Sighişoara… Din Sighişoara chiar am luat un căţel. Încă o mai am pe Bobby, are aproape 11 ani acum.
- L-ai luat pur şi simplu de pe stradă?
- Da, era pui atunci când l-am găsit. De fapt, nu numai eu m-am întors acasă cu un căţel din România. Regizorul filmului la care lucram atunci şi-a găsit un căţel pe care să-l ia acasă, unul dintre actori, Michael Madsen, a luat şi el un căţel de aici, unul dintre producători, Michelle Rodriguez, a făcut acelaşi lucru. Căţeii din România deveniseră mascotele noastre pe timpul filmărilor. M-am simţit foarte bine în România! Este o adevărată bucurie să mă aflu aici!
- Şi ţi-a plăcut ce ai văzut prin România?
- Da, pot spune că am luat pulsul unor locuri de pe-aici… Mi-au plăcut mult oamenii! Mi se pare că sunt calzi, prietenoşi, grijulii!... M-am distrat de minune în România!