de Gabriela Niculescu
Grăsimea abdominală este formată preponderent din celule de grăsime albă, ce stochează în plus alimente. Grăsimea brună, în schimb, acţionează invers, arzând energia suplimentară. Cercetătorii de la Universitatea Bonn, coordonaţi de profesorul Alexander Pfeifer, directorul Institutului de Farmacologie şi Toxicologie, au petrecut ani buni studiind diferite modele animale pentru a identifica mecanisme prin care grăsimea albă poate fi transformată în mult-dorita grăsime brună. „Kilogramele în plus pot fi pur şi simplu «topite», luptând astfel împotriva obezităţii”, spune profesorul Pfeifer.
Inhibă factorul de transcripţie
După îndelungi şi anevoioase căutări, oamenii de ştiinţă au reuşit să identifice un „comutator microARN” la şoareci, ce joacă un rol important în funcţionarea celulelor de grăsime brună. Cercetătorii au analizat un comutator anume, intitulat microARN 155. Acesta inhibă un anumit factor de transcripţie ce gestionează funcţionarea celulelor de grăsime brună. Profesorul şi cercetătorii au descoperit că atunci când acest microARN este foarte activ, diferenţierea celulelor de grăsime brună este blocată. Atunci când factorul de transcripţie este mai puternic însă, grăsimea brună este produsă într-o cantitate mai mare, acest lucru stimulând arderea grăsimilor în organism.
Persoanele supraponderale prezintă un nivel ridicat al său
Cercetătorii au observat că persoanele supraponderale prezintă un nivel ridicat al microARN-ului 155, iar acest lucru corespunde rezultatelor sesizate în rândul animalelor. „Atunci când am înjumătăţit nivelul de microARN 155 la şoareci, aceştia aveau mult mai multă grăsime brună în corp decât şoarecii din grupul de control, transformând chiar grăsimea albă în grăsime brună. Cât timp există suficient microARN 155 în corp, producţia de grăsime brună este blocată”, a explicat unul dintre cercetătorii implicaţi în acest studiu.