de Dana Georgescu

Unele persoane sunt predispuse genetic să poftească la alimente grase, fapt ce le creşte riscul de îngrăşare, potrivit unui studiu recent al oamenilor de ştiinţă britanici. Acest lucru este cauzat de o genă ale cărei mutaţii, prezente la unii indivizi, reprezintă cea mai comună cauză genetică a obezităţii, potrivit BBC.

Pofta de „ceva gras” vine de la MC4R

Echipa de cercetători de la Universitatea Cambridge a oferit unui număr de 54 de voluntari porţii nelimitate de korma de pui, o specialitate indiană, urmată de desert Eton Mess, un preparat gastronomic englezesc. Unele dintre acestea conţineau o cantitate mare de grăsimi, altele erau versiuni mai „slabe”. Cei care aveau o genă ce fusese deja asociată cu obezitatea au manifestat o preferinţă pentru alimentele grase şi au consumat mai mult din acestea. Gena în cauză se numeşte MC4R. Se crede că circa una la o mie de persoane poartă o versiune „defectă” a acesteia, ce controlează foamea şi apetitul, la fel ca şi modul în care ardem caloriile. Experţii sunt de părere că genele legate de pofta de mâncare s-au modificat în situaţiile în care oamenii s-au confruntat cu perioade de foamete. Când hrana este puţină, este normal să se mănânce mai puţin şi să se depoziteze grăsime pentru a se evita înfometarea. Însă, a avea o genă MC4R „defectă” duce la o poftă de mâncare greu de controlat.

E preferată grăsimea în locul zahărului

În cadrul acestui studiu, publicat în jurnalul „Nature Communications”, cercetătorii au creat un meniu de test, ce varia numai în privinţa conţinutului de grăsime sau de zahăr. Cele trei versiuni ale felului principal - pui korma - erau aparent identice la formă şi, pe cât posibil, la gust, însă variau în privinţa conţinutului de grăsime (scăzut, mediu şi ridicat). Voluntarilor li s-a oferit o mică mostră din fiecare şi apoi au fost lăsaţi să mănânce cât au dorit din cele trei variante. La fel s-a procedat şi în cazul budincii cu bezea, căpşuni şi smântână Eton Mess, însă de această dată a variat conţinutul de zahăr mai degrabă decât cel de grăsime. Deşi nu a existat o diferenţă legată de cantitatea de mâncare consumată de voluntari, cele 14 persoane cu gena MC4R „defectă” au consumat, fără să ştie, o cantitate semnificativ mai mare de korma cu multă grăsime decât ceilalţi 40 de indivizi incluşi în studiu pentru a furniza date comparative. În ceea ce priveşte desertul, numai cei care aveau gena MC4R „defectă” au manifestat o reţinere de la felurile bogate în zahăr.

Cercetătorii au ţinut să amintească faptul că descoperirile lor nu înseamnă că oamenii sunt complet neputincioşi în faţa nevoilor primare din cauza genei „defecte“. A avea o dietă sănătoasă şi a face exerciţii fizice sunt lucruri importante pentru menţinerea unei greutăţi sănătoase, susţin aceştia

Unele dintre preferinţe ţin de biologie

Profesoara Sadaf Farooqi, cercetător-şef la „Wellcome Trust Medical Research Council Institute of Metabolic Science”, din cadrul Universităţii Cambridge, a declarat că descoperirile sugerează că cel puţin unele dintre preferinţele noastre pentru anumite ali- mente ţin de biologie, mai degrabă, decât de liber-arbitru. „Chiar şi în cazul în care controlezi aspectul şi gustul mâncării, creierele noastre pot detecta conţinutul de nutrienţi”, a spus aceasta. „În majoritatea timpului, consumăm alimente bogate atât în grăsimi, cât şi în zahăr. Prin testarea acestor nutrienţi în mod separat şi a unui grup relativ rar de oameni care au gena MC4R «defectă», am reuşit să demonstrăm că anumite căi din creier pot modela preferinţa pentru mâncare”, a explicat cercetătoarea. Oamenii de ştiinţă au observat că gena MC4R „defectă” îi face pe oameni să prefere grăsimea în locul zahărului, ceea ce se explică ţinând cont că scopul este de a constitui depozite de grăsime pentru energie, a mai explicat Farooqi. Grăsimile furnizează de două ori mai multe calorii pe gram în comparaţie cu carbohidraţii şi cu proteinele şi pot fi foarte uşor stocate în organism.