de Roxana Istudor şi Flori Pintea
Multor oameni li s-a întâmplat să mănânce prea mult... ocazional. Dar când acest fenomen se repetă frecvent și are cauze nervoase - cum sunt manifestările de anxietate generate de restricțiile pandemiei care se prelungește - specialiștii vorbesc despre ceea ce este denumit generic mâncatul compulsiv, un comportament cu potențiale urmări grave pentru starea de sănătate.
Diete severe sau anxietate
Milioane de americani - peste trei procente din populație, arată studii recente - manifestă simptomele mâncatului compulsiv. Îngrijorător este faptul că două treimi dintre aceste persoane sunt deja supraponderale sau obeze, ceea ce crește pericolul pentru sănătatea lor. În timp ce, pe de o parte, nu este clar clasificat tabloul motivelor care duc la acest tip de comportament, specialiștii atrag atenția la factorii de risc, care sunt cunoscuți. Cercetătorii studiază funcționarea anormală a zonelor creierului care reglează foamea și controlul impulsurilor. Practic, în dreptul celor care ajung să mănânce compulsiv se pot reține cauze ca gestionarea precară a emoțiilor, folosirea alimentelor ca pe recompense, dietele foarte severe, saltul peste mese sau anxietatea și stresul care au marcat un mare număr de oameni în perioada de restricții generate de criza sanitară mondială.
Lipsă de control asupra cantității de mâncare consumate
Tulburarea alimentară care implică mâncatul compulsiv se poate manifesta și în familii întregi. De asemenea, s-a constatat faptul că persoanele cu tulburare de alimentație excesivă provin adesea din familii în care se mănâncă mai mult decât este necesar sau se pune un accent prea mare pe hrană - de exemplu, folosind-o ca pe o modalitate de a calma sau de a alina, ceea ce are potențialul de a trece germenii tulburării și la cei mici. Pe de altă parte, s-a observat că unele persoane cu acest tip de tulburare de alimentație au trecut prin abuz emoțional sau fizic ori au în istoricul personal anumite dependențe. Concret, mâncatul compulsiv se referă la consumul unei cantități mai mari de alimente în comparație cu majoritatea celorlalți, sentimentul de lipsă de control asupra cantității de mâncare îngurgitate, supraalimentarea fără senzația de foame, mesele luate în solitudine, marcate de un sentiment de jenă.
Diabet de tip II sau hipertensiune
Multe dintre persoanele care sunt afectate de mâncatul compusiv pot avea alte probleme de sănătate, care contribuie la agravarea acestui obicei. Experții pun în primele rânduri diabetul de tip II, hipertensiunea sau afecțiunile cardiovasculare. De asemenea, simptomele pot apărea în cazul celor care au probleme cu somnul, care suferă de dureri musculare și articulare frecvente ori care au dezechilibre digestive, precum și în cazul femeilor care au perioade menstruale neregulate sau rare. În general, specialiștii consideră că există mai multe grade ale acestor simptome - ușoare dacă se întâmplă de până la trei ori pe săptămână, moderate dacă survin de până la șapte ori pe săptămână, severe la 13 episoade pe săptămână sau extreme dacă se înregistrează de 14 sau de mai multe ori pe săptămână.
De la dificultăți de respirație la depresie și izolare socială
Persoanele care suferă de mâncat compulsiv încearcă adesea să ascundă acest fapt. Dar acesta este un cerc vicios, atrag atenția psihologii - simptomele antrenează de regulă stimă tot mai scăzută de sine, creșterea necontrolată în greutate (care ea însăși este un factor de percepție negativă legată de propria persoană), agravarea problemelor de sănătate existente sau instalarea unora noi. Printre complicațiile majore ale mâncatului compulsiv se numără malnutriția, depresia, colesterolul crescut, dificultăți de respirație, boli ale vezicii biliare, anumite tipuri de cancer, scăderea semnificativă a mobilității. Pe de altă parte, persoanele care suferă de mâncat compulsiv încep să-și neglijeze locurile de muncă, școala sau activitățile sociale - pentru a mânca.
Terapia cognitivă comportamentală deturnează gândul la hrană
Tratamentul cu rezultate bune al mâncatului compulsiv nu are în prim-plan voința, așa cum ar putea părea la prima vedere. Pe lângă apelul la un medic specialist, care să identifice cu cât mai mare precizie „cocteilul” de motive care stau la baza acestui comportament, se pot prescrie medicamente care să suprime senzația de foame continuă sau să susțină scăderea în greutate. Mai departe, cu ajutorul specialistului, persoanele afectate de aceste simptome pot beneficia de terapia cognitivă comportamentală, care se concentrează pe ceea ce face și cum se simte pacientul, căruia îi poate deturna gândurile spre mâncare și pe care îl poate ajuta să înțeleagă ce declanșează acest comportament. De asemenea, terapeutul poate îndruma pacientul să-și includă familia în efortul de a depăși acest tip de manifestări care îi pun sănătatea în pericol și îi deteriorează calitatea vieții. Înțelegerea manifestată de cei apropiați poate completa cu rezultate notabile drumul spre vindecare al pacienților cu tulburări de mâncat cmpulsiv. De asemenea, pot fi de ajutor grupurile de sprijin și comunicarea cu alte persoane, din exteriorul cercului de apropiați, în legătură cu simptomele afecțiunii și efectele lor nefaste.
Meditaţie, exerciţii fizice, promovarea alimentaţiei sănătoase
Din fericire, potrivit specialiștilor, acest ciclu de alimentare excesivă poate fi depășit. Deși s-ar putea să nu fie posibilă prevenirea tuturor cazurilor de mâncat compulsiv, este important ca o persoană care se suspectează pe sine de această afecțiune să treacă la acțiune imediat. Yoga, meditația, exercițiile fizice și terapia prin masaj generează o stare de calm care inhibă emoțiile necontrolate, iar unele strategii de autoajutorare, cum ar fi ținerea unui jurnal, pot ajuta acești pacienți să identifice și să gestioneze mai bine sentimentele dificile care pot duce la alimentație excesivă. În același timp, prevenția se poate dovedi salvatoare. Promovarea și încurajarea, prin exemplu personal, a obiceiurilor alimentare sănătoase și a atitudinilor realiste cu privire la hrană și la imaginea propriului corp s-au dovedit salutare în prevenirea dezvoltării sau agravării tulburărilor de mâncat compulsiv.