de Ana-Maria Cocea
50 de ani poate fi vârsta ideală din toate punctele de vedere: familie, carieră şi sănătate. Puteţi avea un trup ferm doar dacă respectaţi o dietă echilibrată şi bogată în substanţe active. Cu cât consumaţi mai multă mâncare proaspătă, cu atât ţineţi departe bolile ce, la vârsta de 50 de ani, dau târcoale inevitabil. Doctorul Mircea Ioan (foto), specialist în endocrinologie la Institutul Naţional de Recuperare din Bucureşti, este de părere că înotul, gimnastica în apă şi alimentaţia sănătoasă sunt principalii factori care menţin corpul departe de temuta obezitate.
Femeile, mai predispuse afecţiunii decât bărbaţii
- Ce se întâmplă cu organismul după vârsta de 50 de ani?
- O dată cu trecerea anilor, o întreagă serie de modificări psihologice, dar şi fiziologice concurează la acumularea kilogramelor. Comoditatea vizavi de efortul fizic, ritmul vieţii sexuale, plăcerea de a mânca, experienţa culinară, intensitatea producerii de rezerve energetice (grăsimi), ritmul mai scăzut al consumării lor şi nivelul hormonal (hormonii sexuali, insulina) favorizează instalarea obezităţii la femei.
- Se poate schimba metabolismul la orice vârstă?
- Obezitatea este mai accentuată la femei, care, în decada a cincea de viaţă, cea de perimenopauză, trec printr-o adevărată „furtună hormonală”, cu maxime şi minime ce au impact asupra metabolismului energetic, facilitând astfel acumularea kilogramelor. Normalizarea (nu neapărat accelerarea) consumului grăsimilor asimilate se poate face cu mari şanse de reuşită în urma unei serii de măsuri pe care, în activitatea zilnică din acest domeniu, le numesc program de management ponderal.
- Cum se tratează obezitatea la 50 de ani?
- Este necesar în primul rând un consult medical la un specialist (endocrinolog sau diabetolog) cu preocupare în acest domeniu. Astfel se poate face o evaluare clinică şi de laborator (nivel hormonal, biochimie generală), stabilindu-se stadiul bolii, afecţiunile asociate (hipertensiunea arterială, diabetul, durerile articulare, excesul de colesterol, trigliceride etc.) şi moştenirea genetică.
Urmează măsurile efective, ce, în opinia mea, trebuie să vizeze: programul alimentar - regulile generale şi adaptarea lor personalizată la cerinţele pacientului, programul de kinetoterapie - efortul fizic controlat, efectuat cel puţin de două ori pe săptămână, şi prescripţia medicamentoasă. Se pot folosi şi suplimente nutritive din medicina naturistă. Susţinerea psihologică, dacă este cazul, este importantă.
Optaţi pentru diete echilibrate!
- Care este diferenţa dintre programul de slăbit al unui tânăr şi cel al unei persoane de vârsta a treia?
- La vârsta a doua sau a treia, alimentaţia este asemănătoare din punct de vedere calitativ cu cea a tinerilor, dar este diferită cantitativ. Diferenţele sunt impuse de bolile asociate: insuficienţa cardiacă, hipertensiunea arterială, diabetul, guta, osteoporoza, insuficienţa renală sau constipaţia. În principiu, este bine să optăm pentru diete echilibrate, cu restricţionarea aportului de glucide (dulciuri, pâine, paste făinoase, fasole). Trebuie să eliminăm grăsimile de origine animală, să scădem consumul de sare (la cei cu boli cardiovasculare), să creştem aportul de fibre (fructe, legume) şi de proteine cu valoare biologică mare (peşte, vită şi soia).
Diabetul provoacă îngrăşarea
- Ce poate consuma pentru a nu se îngrăşa o persoană care suferă de diabet sau se confruntă cu o slăbire a sistemului cardiovascular?
- În diabetul zaharat (cu excepţia stadiului foarte avansat), obezitatea este o problemă constantă, o consecinţă, dar şi un factor predispozant/agravant. De aceea este nevoie de o atenţie specială pentru a fi cât mai riguros controlată prin cure cu puţine glucide, dar obligatoriu prezente, şi prin aport caloric mai scăzut. Alimentaţia controlată este absolut obligatorie în aceste cazuri, fiind primul factor terapeutic la care apelăm.
- Există vreun sport care poate fi recomandat unei persoane de vârsta a treia?
- Exerciţiul fizic, cam pretenţios numit sport, este necesar şi posibil la orice vârstă, desigur adaptat toleranţei organismului la efort. Cea mai indicată este activitatea uşoară desfăşurată în mai multe reprize. Ea nu suprasolicită articulaţiile inferioare (gleznă, genunchi, şold), deja afectate de supraponderabilitate, boli inflamatorii (reumatice) şi gută. În consecinţă, recomand în primul rând înotul, gimnastica în apă, bicicleta, dar şi exerciţii aerobice sau fitness, axate în special pe întărirea musculaturii spatelui (paravertebrală) şi a abdomenului. Un alt aspect important pe care îl am în vedere la persoanele care suferă de obezitate după vârsta de 40 de ani este asocierea tratamentului antiaging (împotriva îmbătrânirii), slăbirea accentuând ridurile şi coborând sânii.