de Gabriela Niculescu

Răzvan Popescu, realizatorul de emisiuni radio şi tv, a trecut prin schimbări surprinzătoare atât în plan profesional, cât şi în cel personal. Acum îi puteţi auzi vocea la Superbingo Metropolis, dar, nu cu mult timp în urmă, a plecat de la Radio 21 pentru a se alătura echipei Radio Zu. La începutul anului 2008, el cântărea 143 de kilograme şi se săturase de lupta cu dietele ce nu dădeau rezultate. Atunci a decis să-şi schimbe stilul de viaţă şi a reuşit să slăbească până acum 50 de kilograme. Despre cine i-a fost alături, cum a trecut prin schimbări radicale şi ce sfaturi a urmat, puteţi citi în interviul ce urmează.

„Neglijenţă, sedentarism şi un metabolism păcătos”
- Toată lumea a putut vedea transformarea ta. Care sunt cauzele pentru care ai luat atât de mult în greutate?
- Nu am reuşit să identific nişte cauze clare, însă cred că a fost vorba despre neglijenţă, sedentarism şi un metabolism păcătos, ce asimilează toate alimentele nepotrivite pe care le mănânc.

- Care era stilul tău de viaţă înainte de a începe lupta cu kilogramele?
- Haos cred că e cuvântul potrivit, 100% sedentar, mâncare tip fast-food pe bandă rulantă, mâncat o dată pe zi. În concluzie, îndeplineam toate condiţiile pentru a fi o persoană obeză.

- Ce probleme de sănătate ai resimţit atunci?
- Din fericire, fiind încă tânăr, nu am apucat să resimt probleme de sănătate reale, poate doar uşoare dureri de spate şi gâfâială de fiecare dată când mergeam mai mult pe jos. Pot să-ţi spun că era o dramă când trebuia să mă aplec să leg şireturile sau să ridic un obiect pe care-l scăpasem pe jos.

„Nu era plăcut să mă uit în oglindă”
- Ce te-a determinat să te apuci de slăbit?
- Cu slăbitul e acelaşi lucru ca şi cu lăsatul de fumat. Pot să-ţi spună toţi cei de lângă tine că nu e bine ce faci. Până nu te lămureşti tu singur că e cazul să faci ceva, nu ai niciun rezultat. Au fost mai multe motive, pornind de la sănătate până la estetic. Trebuie să fiu sincer şi să recunosc că nu e plăcut să te uiţi în oglindă când ai multe kilograme peste normal. Nu e deloc comod când ai 143 de kilograme să-ţi găseşti haine ce îţi vin şi bine. Nu a fost un motiv anume, au fost mai multe adunate în timp. M-am hotărât să schimb ceva şi să mă apuc de sport. Cred că a fost cea mai bună idee pe care am avut-o vreodată.

- Ai încercat mai multe metode de slăbire până ai găsit-o pe cea eficientă?
- Cred că am ţinut toate curele de slăbire din lume: cu varză, cu carne, cu trei zile carne, trei zile brânză, trei zile fructe. Aşteptam de la ele rezultate-minune. Aşa s-au adunat kilogramele în plus. Slăbeam 10 şi, când mă opream, puneam 20. Am cunoscut-o pe Cornelia Marin, proprietara Restaurantului Fibrio, unde se mănâncă foarte sănătos. Am înţeles că nu există dietă ce face minuni şi singura mea şansă era să îmi schimb stilul de viaţă. Aşa am început să mănânc după regulile pe care mi le-a dat ea şi am constatat că schimbarea stilului de viaţă nu înseamnă să faci foamea. Din contră, sunt o groază de chestii gustoase pe lumea asta ce nu se numesc cartofi prăjiţi, salate cu maioneză, cârnaţi, ceafă de porc, mici, hamburgeri sau shaorma.

„M-am pregătit sufleteşte pentru un război de anduranţă”
- Care au fost paşii urmaţi până acum?
- Am mers în paralel cu sportul şi cu mâncarea sănătoasă. Nu am aşteptat minuni de pe o zi pe alta, mi-am oferit perioade lungi pentru îndeplinirea obiectivelor. Nu am sperat să ajung de la 143 de kilograme la 90 de kilograme într-o lună. M-am pregătit sufleteşte pentru un război de anduranţă. Şi aşa s-a întâmplat că, după un an, în martie 2009, să ajung de la 143 de kilograme la 123,7. De anul trecut până în prezent am coborât de la 123,7 la 94 de kilograme. În total, am slăbit 50 de kilograme. Cel mai greu e până dai jos 20 de kilograme. În cazul persoanelor ca mine nici nu se observă. Foarte mult m-a ajutat şi Stelian Tufaru, cel care mă antrenează în fiecare zi, el reuşind să mă transforme dintr-un sedentar convins într-o persoană care dă o tură sau două de Herăstrău de plăcere şi care, dacă nu face sport o zi, a doua zi, indiferent de vremea de afară, e pe stadion sau în sală.

- În metoda de slăbire pe care ai aplicat-o, cât contează regimul alimentar şi cât exerciţiile fizice?
- La întrebarea asta o să-l citez pe Stelian. El le spune tuturor celor cu care începe să lucreze că, în lupta cu kilogramele, 60% înseamnă alimentaţie, 30% sport şi 10% voinţă şi determinare.

- Ce stil de viaţă duci acum?
- Acum duc un stil de viaţă sănătos, de la care nu mai vreau să mă abat până la sfârşitul vieţii. Sunt foarte atent la toate alimentele pe care le mănânc, nu fac excese, iar, dacă există bunătăţi ce îmi fac cu ochiul atât de tare încât nu mă pot abţine, mă rezum la a le gusta. Înainte devoram un platou de prăjituri. Sportul reprezintă o prioritate pentru mine. Acum mulţi prieteni îmi spun că exagerez cu atâtea antrenamente, iar eu le zic că am de recuperat nişte ani în care eram un sedentar convins şi după aia o s-o las mai moale.

- Vrei să mai slăbeşti sau doar să te menţii?
- Vreau să ajung la statutul de normoponderal. Asta înseamnă că, la înălţimea mea de 1,79, cam 80-85 de kilograme. Acum am 94, aşa că mai am puţin până la lupta pentru menţinere.

„Faceţi mişcare şi nu căutaţi salvarea în tot felul de medicamente!”

- Ce sfat le dai celor care vor să slăbească?
- Trebuie să se înarmeze cu răbdare, să nu aştepte cure-minune, pentru că nu există aşa ceva! Vă spun din experienţă că 10 kilograme date jos cu diete-minune erau dublate imediat după ce mă întorceam la vechile obiceiuri alimentare. Când ai kilograme în plus, e clar că e ceva în neregulă în stilul tău de viaţă şi trebuie schimbat. De aceea, recomand să nu începeţi cure de slăbire, ci să vă schimbaţi total stilul de viaţă, să faceţi mişcare şi să nu căutaţi salvarea în tot felul de medicamente! Cele mai bune medicamente sunt alimentaţia sănătoasă şi mişcarea.