de Cătălina Tăgârţă
Peste tot auzim sfaturi despre cum şi cât să mâncăm, există reguli pe care aproape că le ştim pe de rost, dar, cu toate astea, există în continuare persoane obeze. Mai grav este însă că, potrivit medicului specialist pediatru Delia Chira (foto), de la Centrul Medical Asteco Lifestyle, această boală devine din ce în ce mai frecventă şi în rândul copiilor.
„Mamele au tendinţa să-şi supraalimenteze bebeluşii”
Se spune că principala cauză a apariţiei obezităţii este familia, deoarece copilul este prea mic pentru a lua propriile decizii culinare şi, astfel, părinţii decid pentru el în ceea ce priveşte alimentaţia şi sportul. În plus, multe mame au tendinţa de a-şi supraalimenta copiii, ceea ce determină creşterea numărului de celule adipoase, care e un prim pas în apariţia kilogramelor în plus. „Nici factorul genetic nu trebuie neglijat, acesta având un rol important în apariţia kilogramelor în plus. Copiii proveniţi din părinţi obezi au un risc mai mare de a deveni şi ei, la rândul lor, supraponderali. Chiar şi diferenţele de statut social au un cuvânt de spus în această problemă: fie cei înstăriţi îşi răsfaţă micuţii şi le permit să mănânce multe dulciuri, pizza şi alte alimente dăunătoare sănătăţii, fie cei care provin din familii cu o stare materială precară nu au posibilitatea să le asigure puştilor o nutriţie corespunzătoare”, ne-a spus medicul pediatru.
Trei mese principale şi două gustări
Deşi pare ciudat, stresul este o cale directă a obezităţii şi în rândul copiilor. Fie că sunt presaţi de problemele familiale (boli, certuri, divorţul părinţilor), de situaţia şcolară (iau note mici, nu se pot concentra, nu fac faţă cerinţelor) sau de relaţia dificilă cu prietenii, copiii au nevoie de înţelegere şi, mai ales, de timp acordat din partea părinţilor pentru a nu-şi găsi refugiul în mâncare. „Dacă nu s-au luat măsurile corespunzătoare de prevenire, atunci trebuie acţionat urgent. Cheia succesului, pentru a învinge cauzele obezităţii, o reprezintă corelarea alimentaţiei cu exerciţiile fizice, dorinţa şi hotărârea fermă a celui mic şi a părintelui de a reuşi”, ne-a mai declarat Delia Chira.
În primul rând, în ceea ce priveşte alimentaţia, trebuie respectate nişte principii generale, şi anume: este important să existe trei mese principale, care să conţină toate categoriile de alimente, şi două gustări, reprezentate, în general, de fructe. Micul dejun este obligatoriu, deoarece el îşi aduce aportul nutritiv bogat în vitamine, fibre, proteine, iar ora ideală pentru servirea cinei este 19:00. „Faceţi tot posibilul să-i dezobişnuiţi pe cei mici de a ronţăi chipsuri, snacksuri, biscuiţi, napolitane şi altele şi evitaţi, pe cât posibil, sucurile, cu excepţia celor preparate în casă, proaspete. Fructele şi legumele nu trebuie să lipsească din alimentaţia lor, deoarece sunt bogate în fibre, sărace în calorii, conţin o mare cantitate de apă şi reprezintă o sursă bogată de vitamine. Evitaţi grăsimile de orice fel, în special cele de origine animală, mai ales mezelurile, deoarece nu oferă nimic benefic sănătăţii şi, pe deasupra, conţin conservanţi şi aditivi periculoşi şi dezobişnuiţi-i să ia masa în faţa televizorului sau a calculatorului. Se recomandă să se servească masa împreună cu toată familia”, a mai explicat specialistul.
Mezelurile sunt interzise
Dacă ar fi să facem un top al alimentelor permise, iată ce ar avea voie să consume copiii: lactate (iaurt degresat, dar nu cu fructe, brânză de vaci, de capră sau telemea desărată), carne (de pui, dar fără piele şi grăsimea subcutanată, peşte, vită şi şuncă slabă), fructe (mere, portocale, căpşuni, pepene verde, zmeură, afine, coacăze, kiwi, pere şi cireşe), legume (în special cele verzi) şi uleiuri vegetale (de măsline sau de porumb). La polul opus se află alimentele interzise: laptele integral, smântâna, frişca, untul, brânzeturile grase (de bivoliţă, de oaie sau caşcaval), carnea de porc, de oaie, de raţă, de gâscă sau peştele gras, mezelurile, conservele de carne sau pateul. Sunt şi unele fructe pe care trebuie să le ţineţi departe de cei mici, cum ar fi: smochinele, curmalele, alunele, nucile, arahidele, migdalele sau seminţele de floarea-soarelui, dar şi unele legume: fasolea uscată, mazărea, lintea, ţelina, ridichile sau guliile şi dulciuri: ciocolata, foitajele, cremele şi îngheţata.
ATENŢIE. Obezitatea lasă urme adânci asupra micuţilor nu doar în ceea ce priveşte aspectul fizic, ci şi în dezvoltarea comportamentală, socială şi chiar emoţională.
Copiii, ajutaţi de părinţi şi specialişti, trebuie să găsească un echilibru între alimentaţia raţională şi exerciţiile fizice pentru a avea un stil de viaţă sănătos. E binecunoscut faptul că sedentarismul poate ocupa un loc aparte în apariţia problemelor cu kilogramele în plus, astfel că bebeluşii pot beneficia de şedinţe de kinetoterapie, care-i ajută la dezvoltarea şi tonifierea musculaturii încă de la vârsta de 2-3 luni. De asemenea, începând cu vârsta de 4 luni pot efectua şedinţe de înot în centre speciale, cu personal calificat. „Mişcarea este la fel de importantă pentru copii ca şi alimentaţia”, ne-a declarat kinetoterapeutul Vlad Hasmasan. „Fie că merg 30 de minute pe jos zilnic, urcă scările, se joacă în parc cu prietenii, aleargă, merg pe bicicletă ori pe role, iau lecţii de dans sau practică un anumit sport precum tenisul, înotul, baschetul, mişcarea nu trebuie să lipsească din viaţa lor. Beneficiile exerciţiului fizic asupra sănătăţii copiilor sunt multiple: ei devin mai activi, îşi consumă energia, se îmbolnăvesc mai rar, capătă încredere în ei şi îşi fac prieteni”, a completat specialistul.
Nici psihologii nu au o părere prea bună despre copiii supraponderali. „În timp, aceştia vor ajunge la izolare socială, nu vor dori să mai iasă cu prietenii la joacă şi nu vor discuta cu colegii decât lucrurile imperios necesare. Se vor refugia în mâncare, în faţa televizorului sau a calculatorului, într-o lume pe care nu o înţeleg foarte bine, dar care nu îi judecă, nu face afirmaţii referitoare la cât de graşi sunt”, ne-a spus consilierul psihologic Gabriella Vincze-Farago.
- În ultimii opt ani numărul copiilor obezi din ţara noastră s-a dublat, ajungându-se la peste 12.000 de cazuri aflate în actele medicilor. Cei mai mulţi, adică aproape 11.000, provin din mediul urban.
- Până la vârsta de 2 ani, specialiştii numesc copilul cu greutate exagerată „paratrofic“, după această vârstă însă se trece la termenul de obezitate.
Copiii cărora li se scot amigdalele prezintă un risc crescut de a deveni supraponderali sau chiar obezi după operaţie. Aceasta este concluzia unui studiu american care arată că, după această intervenţie, greutatea copiilor creşte, cel mai probabil pentru că au un apetit crescut. Oamenii de ştiinţă caută în continuare legătura între scoaterea amigdalelor şi creşterea hormonilor tiroidieni, care măresc pofta de mâncare. (Dana Purgaru)