de Cătălina Tăgârţă
Un bebeluş e mult mai vulnerabil la frig decât un adult, însă tocmai de aceea natura l-a dotat cu un sistem special de producere a căldurii necesare corpului. E vorba despre ţesutul adipos brun sau grăsimea brună (BAT - brown adipose tissue), despre care până de curând se credea că, pe măsură ce copilul înaintează în vârstă, îşi pierde din importanţă şi se dezvoltă celelalte mecanisme termogene ce asigură menţinerea temperaturii corpului. De curând însă, cercetătorii au descoperit că toţi adulţii au grăsime brună, evident unii mai puţină decât alţii.
Grăsimea brună ţine de cald
La oamenii maturi, grăsimea brună este situată în special deasupra claviculelor şi în jurul gâtului şi ea îşi păstrează funcţia termogenă, devenind activă la temperaturi scăzute şi generând căldură.
Cercetările de fiziologie au arătat că grăsimea brună este activată de sistemul nervos simpatic (ce răspunde la temperaturile scăzute) şi de hormonii tiroidieni. În plus, grăsimea brună are capacitatea de a mări cheltuielile de energie ale organismului, menţine constantă temperatura corpului, iar pe lângă toate astea mai are un rol important şi în controlul greutăţii corporale.
Nu vă înfofoliţi!
În urma studiilor realizate cu ajutorul unor tehnici performante de imagistică (tip PET - tomografie cu emisie de pozitroni) s-a constatat că indivizii mai zvelţi aveau mai multă grăsime brună decât cei supraponderali, sugerând astfel ideea utilizării ei ca armă în combaterea obezităţii. Astfel, cercetătorii au pornit deja în căutarea unor metode pentru a mări numărul caloriilor arse. S-au gândit să transforme grăsimea albă în grăsime brună ori să stimuleze activitatea acesteia din urmă (atâta câtă este ea în corp), însă, până vor reuşi să facă asta, persoanele care doresc să slăbească pot recurge la o metodă mai la îndemână, care implică frigul. Sunt recomandate atât exerciţiile fizice efectuate la temperaturi scăzute, cât şi plimbările lungi în aer liber, dar fără a fi prea înfofoliţi.
• Studii recente arată că temperaturile ridicate din locuinţe sunt responsabile parţial de „epidemia de obezitate“ înregistrată în ultimele decenii în lumea occidentală
