de Dana Purgaru

O nouă metodă de combatere a greutăţii excesive stârneşte entuziasm printre specialişti. Potrivit jurnalului Medical Daily, aceasta se bazează pe leptină, un hormon care se pare că ar deţine cheia unui trup zvelt.

Lipsa leptinei duce la îngrăşare
Leptina este un hormon ce suprimă apetitul şi a fost descoperit în 1994. Acesta este produs de celulele adipoase şi transmite către creier mesajul că există suficientă energie stocată pentru sarcini precum activitatea fizică, pubertatea sau sarcina. Pentru a identifica rolul exact al acestui hormon, oamenii de ştiinţă au crescut în laborator şoareci care nu puteau produce deloc leptină. Şoarecii s-au îngrăşat foarte mult, ajungând să cântărească de câteva ori mai mult decât greutatea lor normală.
Cercetătorii au sperat că identificarea leptinei va duce la crearea rapidă a unor medicamente care să permită combaterea epidemiei obezităţii. Însă, la aproape 20 de ani de la descoperirea leptinei, încă nu există vreun tratament care să folosească acest hormon, deoarece creierul uman are „programată” o limită superioară a leptinei, iar atunci când substanţa depăşeşte acest nivel în corp, creierul încetează să mai reacţioneze. Această problemă pare să fi fost acum rezolvată de un grup de cercetători de la Universitatea din Texas, SUA, care au decis să „atace” această problemă din alt unghi.

Se tinde spre eliminarea unei proteine ce blochează hormonul în creier
Oamenii de ştiinţă au identificat un mecanism în creier ce interferează cu reacţia creierului la leptină: proteina Epac1. Pentru a vedea ce se întâmplă atunci când această proteină este eliminată, permiţând creierului să „vadă” toată cantitatea de leptină existentă, cercetătorii au hrănit şoarecii - modificaţi genetic să nu producă Epac1 - cu o dietă bogată în grăsimi şi i-au comparat cu şoarecii obişnuiţi care aveau parte de aceeaşi dietă. Şoarecii obişnuiţi au devenit obezi în urma acestei diete, au suferit o creştere a ţesutului adipos, a nivelului de leptină în sânge şi totodată o înrăutăţire a toleranţei la glucoză. Şoarecii fără această proteină au rămas subţiri, au avut un procent mai mic de ţesut adipos pe trup, un nivel mai mic al leptinei în sânge şi mai puţine simptome ale diabetului.
Atunci când cercetătorii au tratat şoarecii cu un medicament care bloca Epac1, aceştia au observat că nivelul leptinei din sânge era mult mai mic. Motivul? Creierul devenise sensibil la acest hormon. „Am descoperit că putem creşte sensibilitatea la leptină prin conceperea unor şoareci care nu au genele pentru Epac1 sau cu ajutorul unei intervenţii farmacologice cu inhibitor de Epac”, a explicat profesorul Xiaodong Cheng, coordonatorul studiului publicat în Molecular and Cellular Biology. „Acest lucru ne-a permis să identificăm funcţia acestei proteine”, a mai spus cercetătorul.

În câţiva ani vor apărea primele medicamente
Acum, cercetătorii lucrează alături de mai mulţi specialişti de la National Institutes of Health pentru a identifica alte substanţe ce blochează proteinele Epac.
Specialiştii estimează că în câţiva ani acest lucru va duce la conceperea unor medicamente ce vor permite, în sfârşit, controlarea metabolismului şi a senzaţiei de foame, ceea ce promite a fi un instrument util în eforturile de combatere a epidemiei obezităţii.