de Dana Purgaru

Mâncatul pe fugă, nerespectarea orelor de masă, dietele restrictive și stresante, ronțăitul „la nervi”, îmbuibarea cu calorii „goale” și mesele luate în fața televizorului sau a calculatorului ori cu furculița într-o mână și cu telefonul în cealaltă sunt, din păcate, realități din viața aproape a fiecărei persoane. În ziua de azi, oamenii au uitat cât de importante sunt ceea ce mănâncă și modul în care mănâncă, iar imaginile cu familia adunată în jurul mesei, savurând pe îndelete diverse feluri gustoase și sănătoase, preparate cu răbdare și dragoste, par a fi rupte dintr-un film de epocă. Nu e de mirare atunci că din ce în ce mai multe persoane se plâng că le doare stomacul, că nu pot slăbi, că sunt balonate sau că mănâncă și nu se satură. Elena Ceciu (foto), psiholog și food psychology coach, autoarea primului blog românesc de psihologia mâncării www.mananc-inteligent.ro, are răspunsuri, metode, tehnici și strategii pentru modificarea comportamentelor determinate de obiceiurile alimentare nesănătoase.

„Hrana înseamnă existența pe această planetă”

- Ce legătură este între hrană și psihologie?

- Psihologia ne oferă o viziune nouă asupra modului cum ar trebui să ne hrănim pentru a ne rezolva problemele ce țin de mâncare - kilograme în plus, dureri de stomac, balonări și altele - și pentru a fi în acord cu noi înșine, cu sinele nostru autentic, cu existența noastră pe acest Pământ.

- Domeniul food psychology este o noutate în România. De ce l-ați ales și ce încercați să schimbați?

- L-am ales din pasiune pentru psihologie și pentru... mâncare. L-am ales pentru că mă ajută chiar pe mine în frumosul drum de autodescoperire și pentru că există în jurul meu atât de multă suferință pornită de la felul cum ne hrănim. Aș vrea să schimb modul de a vedea provocările ce țin de mâncare, să îi ajut pe oameni să înțeleagă propriul mesaj pe care îl aduc aceste provocări, pentru a se putea vindeca, pentru a se simți bine cu ei înșiși.

- Cum vi se pare că mănâncă astăzi românii?

- Din păcate, mâncatului nu i se acordă atenția conform importanței pe care o are. Hrana înseamnă viață, înseamnă existența pe această planetă. Ce poate fi mai important decât asta? Filmul de la tv, jocul la calculator, cearta cu șeful?... Nu cred.

„Să fim complet prezenți, aici și acum, pentru a celebra masa”

- Ce spune despre noi ceea ce mâncăm?

- Nu doar ceea ce mâncăm spune multe despre noi, ci, mai ales, CUM mâncăm. Așa cum mănânci, așa îți trăiești viața. De exemplu, dacă mănânci repede, probabil ești mereu pe fugă și pierzi ce este mai important, nu ajungi la profunzimea lucrurilor.

- Care sunt regulile care trebuie respectate la fiecare masă?

- Îmi place să nu le spun „reguli”. Este vorba despre câteva elemente-cheie care ne pot aduce putere metabolică maximă: existența unui ritm al meselor - nu avem cum să ne simțim bine, să fim sănătoși dacă azi luăm micul dejun, mâine prânzul și trei gustări și poimâine doar cina; a fi prezent, conștient la masă - să lăsăm deoparte gândurile negative, poverile, certurile și să fim complet prezenți, aici și acum, pentru a celebra masa, pentru a ne bucura întru totul de această experiență, care e dovada existenței noastre în această lume, să fim atenți, așadar, la miros, gust, aromă, ambient. De asemenea, a mânca încet, relaxat, savurând înghițitură cu înghițitură - a mânca repede induce în organism chimia stresului, ceea ce presupune și reducerea capacității de a digera, de a asimila și de a arde calorii; a mânca însă ceea ce îți face plăcere - poți mânca hrana cea mai sănătoasă, dar, dacă nu îți place, nu beneficiezi de toți nutrienții ei. Nu ignora factorul „plăcere” nici atunci când ții diete, deoarece poți induce în organism aceeași chimie a stresului, de care am vorbit mai sus și te vei mira de ce mănânci puțin, dar nu slăbești. Un alt element-cheie este a alege mâncare de calitate - dacă mâncăm mâncare proastă, hiperprocesată, săracă în nutrienți, creierul ne va da mesajul „Mi-e foame!” și vom mânca mai mult, în speranța că, până la urmă, corpul va primi nutrienții de care are nevoie.

„Există o inteligență a stomacului la care putem accede”

- Ce fel de alimente sau stil alimentar recomandați?

- Fiecare este pentru sine cel mai bun nutriționist. Dar pentru asta trebuie să lase deoparte indicațiile altora de genul „e bun/nu e bun”, deoarece vor împiedica propriul proces de analiză. Există o inteligență a stomacului la care putem accede dacă suntem suficient de atenți la mesajele primite de la propriul corp - nu este un mit, este vorba despre sistemul nervos enteric, o rețea de 100 de milioane de neuroni, situați în pereții tractului gastrointestinal. Descoperiri recente ne previn că există un flux mai mare de informație neuronală care circulă de la sistemul nervos enteric la creier, decât invers. Deci, se pare că nu creierul este cel care comandă ce să mâncăm și cum să fie metabolizată mâncarea. Dacă mâncăm, așadar, în stare de relaxare și suntem atenți, conștienți la masă, putem accesa această sursă uriașă de înțelepciune, care ne va spune ce ne face bine și ce nu, care sunt combinațiile acceptate, cât și când să mâncăm.

- Există persoane dependente de mâncarea nocivă - gen fast-food - care știu că ceea ce bagă în gură este „interzis”, însă susțin că nu se pot abține. La fel ca în cazul fumatului. Ce este de făcut pentru a scăpa de o astfel de dependență?

- E bine să știm că orice provocare legată de mâncare, la fel ca orice simptom sau boală, este, de fapt, o ușă către lumea noastră interioară, un mesaj care ne atrage atenția că într-un colț al sufletului nostru trebuie făcută o schimbare. Este, de fapt, o veste bună dacă știm să o auzim. Kilogramele în plus, de exemplu, nu sunt o povară, ci ne îndrumă pașii pentru a ne (re)descoperi. Dacă nu aflăm cauza din profunzime și problema rămâne nerezolvată, chiar dacă ținem diete și facem sport, ne vom îngrășa la loc. De exemplu, cineva poate acumula kilograme în plus deoarece în copilărie nu a primit suficientă afecțiune, iar mâncarea i-a rămas „prieten de nădejde” până în viața adultă, deși acum această „amiciție” este o greșeală. Dacă nu reinterpretează și integrează experiențele neplăcute de atunci, nu va putea să slăbească sau va slăbi doar pe termen scurt și se va îngrășa din nou.

„Copiii vor face ce văd în familie“

- Ce ar trebui făcut în cazul copiilor, pentru ca aceștia să mănânce corect?

- În primul rând, să aibă de mici o experiență completă în legătură cu mâncarea - să o simtă, să o pipăie, să o miroasă, să se umple cu mâncare din cap până în picioare dacă asta vor, să li se ofere o mulțime de gusturi, să li se dea posibilitatea de a alege, să nu fie obligați să mănânce. Toate acestea pentru a-și crea, de la cea mai fragedă vârstă, o relație bună cu mâncarea, pentru a se împrieteni cu ea. Și, nu în ultimul rând, noi, părinții, trebuie să mâncăm corect, pentru că suntem modelele lor. Copiii vor face ce văd în familie. Cum voi putea să am pretenția de la un copil să nu mănânce cartofi prăjiți dacă eu asta fac?!