de Carmen Ciripoiu
În Câmpia Bărăganului s-a așternut demult liniștea. O liniște care pe unii îi sufocă, iar altora le aduce aminte de vorbele lui Panait Istrati: „Aici este locul unde poți să te afli singur cu Dumnezeul tău”. Dar dincolo de această tihnă aparentă, întinderile nesfârșite ale Bărăganului se spune că ascund comori vechi îngropate, dar și blesteme crunte care au căzut peste cei care au avut îndrăzneala să caute aurul.
Fântâna morții
Oricine calcă în localitatea Movila, indiferent cu ce treabă s-ar afla, aude mereu de la localnici povestea ulciorului cu monede de aur. Se pare că, pe vremea comunismului, un localnic ar fi găsit comoara, dar, darnic din fire, nu a ținut-o doar pentru el, ci a împărțit-o cu vecinii. Potrivit legendei, Miliția a auzit de gestul bărbatului și, drept pedeapsă, le-a luat bieților țărani toată bogăția. Ciudat este că nici în acest moment nu se știe unde se află acele monede... Și tot în Câmpia Bărăganului plutește și acum legenda fântânii blestemate. Istoria vorbește despre un sătean pe nume Prepeliță, care a găsit tot monede de aur, de ordinul sutelor, de care însă nu a povestit la nimeni. Numai că, în timp, localnicii au observat cum bărbatului îi merge din ce în ce mai bine, și-a construit case, se lăuda cu cele mai bogate turme și se îmbrăca după ultima modă. Bucuria n-a ținut prea mult, pentru că blestemul aurului și-a spus cuvântul. Prima dată, fără niciun motiv, soția săteanului s-a aruncat în fântână și, la doar câteva săptămâni, ginerele său a sfârșit la fel de tragic. Dar nenorocirile nu s-au oprit aici. Când ginerele a făcut un an de când a trecut la cele veșnice, fiica lui Prepeliță s-a spânzurat, iar ștreangul l-a atârnat de aceeași fântână care i-a omorât mama și soțul.
Biserica lui Pintecan
Și tot în Câmpia Bărăganului legenda amintește și despre blestemul comorii lui Pintecan, un alt sătean care a găsit îngropat, la rădăcina unui nuc, un butoiaș plin cu galbeni de aur. În noaptea ce-a urmat descoperirii sale, se spune că Pintecan a auzit în vis o voce care i-a poruncit să ridice urgent o biserică exact pe locul unde a descoperit banii sau va fi atins de blestemul comorii. Săteanul a ignorat total visul, mult prea avid după bogăție, și s-a apucat să facă afaceri. Totul i-a mers bine timp de doi ani, apoi viața i-a devenit un iad după ce și-a găsit copilul de doar 2 ani spânzurat între gratiile de la pătuțul în care dormea. În noaptea nenorocirii, Pintecan a visat din nou aceeași voce care l-a avertizat că, dacă nu face biserica, va fi lovit din nou de necazuri, de data aceasta și mai mari. Îngrozit, omul a construit cea de-a doua biserică a satului, care se spune că există și în zilele noastre.
Crucea de la Călugăreasca
În satul Dor Mărunt, situat între Călărași și Lehliu, spun bătrânii că există și acum cele mai vechi comori care sunt păzite neîncetat de niște flăcări albastre, de o frumusețe ireală, care dansează noaptea pe tot necuprinsul câmpurilor. În acest loc se spune că ar fi existat o mănăstire de la care se trage și numele unei păduri care există și astăzi: Călugăreasca. Nimeni nu știe cum și când a dispărut Sfântul Lăcaș, iar în pădurea deasă, oamenii locului afirmă că nu bate niciodată vântul. Legenda povestește că acei călugări de o mare sfințenie au fost uciși de turci, iar ultimul iubitor al Domnului ar fi aruncat asupra locului un blestem greu. Așa se face că, după moarte, spiritele celor care şi-au mânjit mâinile cu sângele călugărilor s-au întors în desişurile de la Călugăreasca, de unde nu au mai găsit în veci ieşirea. Cine i-a țintuit pe loc? Mulțimea de cruci care, spune istoria, stau de strajă pentru ca spiritele păgânilor să rămână în veci acolo. O singură cruce însă, mare, albă și de o ireală frumusețe, pe care stă scris anul 1831, se zice că îi protejează pe cei care se roagă lângă ea atunci când îi prinde noaptea în crâng și le dă o liniște greu de descris în cuvinte.
Balta vrăjitoarelor
La prima vedere, balta din satul Boldești, aflată la doar 30 de minute de Pădurea Cernica, nu pare să aibă nimic nefiresc. Teoretic, pentru că, practic, locul este unul desprins parcă dintr-o carte veche a vrăjitoarelor, unde orice lucru se poate întâmpla. Deși se spune că are o adâncime de doar un metru și jumătate, nimeni nu a putut confirma acest lucru, pentru că demult localnicii au aruncat un bolovan greu de 20 de kilograme care a dispărut fără urmă… Se știe că balta nu se mărește, nu se micșorează niciodată și nu seacă, iar legenda spune că este înconjurată de forțe din alte lumi. Faima i-a fost cunoscută din vechime de cele mai renumite descântătoare, care se adunau în nopțile de Sfântul Andrei, de Sfântul Gheorghe sau de Sânziene, adică atunci când se deschid porțile spre alte lumi. Se pare că orice vrajă, blestem sau dezlegare spuse pe malul micuței bălți nu dau niciodată greș. Așa s-ar putea explica și refuzul categoric al animalelor să se adape din balta blestemată…