de Oana Toma
În Siberia, în regiunea Krasnoiarsk, în apropierea Râului Podkamennaia Tunguska, în dimineața zilei de 30 iunie 1908, la ora 7:14, pe cer și-a făcut apariția un obiect care era înconjurat de o lumină orbitoare. Câteva secunde mai târziu s-a prăbușit cu un șuierat asurzitor în pădurea siberiană. Impactul a fost atât de puternic, încât a produs cutremure de peste 5 grade pe scara Richter pe o rază de aproximativ 1.000 de kilometri. Avusese loc ceea ce mai târziu avea să fie cunoscut sub numele de fenomenul Tunguska.
Un obiect bizar traversează cerul și lovește pădurea
În dimineața acelei zile de iunie, mai mulți locuitori ai Siberiei Centrale au văzut pe cer obiectul arzător care zbura dinspre est cu direcția nord, însoțit de sunete similare celui de tunet. Forma corpului a fost descrisă ca fiind rotundă, sferică sau cilindrică, iar culoarea era roșie, galbenă sau albă, fără prezența unei urme de fum. Totuși, unii martori oculari au relatat despre o bandă coloră similară curcubeului, rămasă în urma obiectului. Băștinașii Tungus și rușii stabiliți în dealurile din nord-vestul Lacului Baikal au povestit despre o coloană de lumină albăstruie la fel de strălucitoare ca soarele, deplasându-se pe cer. După zece minute, un flash puternic de lumină și sunete asemănătoare focului de artilerie au fost descrise. Sunetele au fost însoțite de o undă de șoc care i-a trântit pe oameni la pământ și a spart ferestre aflate la sute de kilometri distanță. Martorii vorbesc numai despre sunete și cutremur, nu despre o explozie. Mărturiile diferă în ceea ce privește secvența evenimentelor sau durata lor.
Undele seismice au înconjurat globul terestru de două ori
Martorii spun că explozia a fost urmată de focuri uriașe, iar incendiile au durat câteva zile. Aproximativ 80.000.000 de copaci de pe o suprafață de 2.150 kmp au fost spulberați în explozia foarte puternică, având o forță echivalentă cu cea a peste 20 de bombe atomice. Se pare că undele seismice au înconjurat globul terestru de două ori. Cinci ore după impact, o stație meteorologică britanică detecta furtuni deosebit de puternice în Marea Neagră. Întregul continent asiatic a fost cuprins de ploi negre bizare, iar cerul a fost acoperit de nori argintii care emiteau o lumină stranie. Nopți luminoase au fost semnalate din Asia până în Europa, fără ca incredibilul eveniment să poată fi explicat.
Teoria acceptată de cercetători este că explozia a fost provocată de un asteroid sau de o cometă, care s-a descompus atunci când a pătruns în atmosfera Pământului. Cu toate acestea, nimeni nu se încumetase să cerceteze locul cu pricina până în 1921, când Leonid Kulik, un cercetător rus, a întreprins prima expediție.
Nu a fost descoperit niciun crater
Kulik credea, după niște calcule ale sale, că impactul a fost făcut de unul dintre cele mai mari corpuri cerești care a lovit Pământul. Ba chiar a făcut și o schiță și a încercat să convingă noul Guvern sovietic să finanțeze o expediție care să pornească în căutarea imensului bloc de fier de origine extraterestră. Cercetătorul a obținut astfel fondurile pentru o nouă expediție în 1927. Însă teoriile îi sunt date peste cap când a cercetat în profunzime zona și nu a descoperit niciun crater. În schimb, pe o rază de peste 35 de kilometri, copacii carbonizați fuseseră culcați la pământ de explozia ce avusese loc cu 19 ani înainte. Fapt și mai straniu, în locul în care se credea că avusese loc impactul, copacii rămăseseră în picioare asemeni unor stâlpi de telegraf. Nici încercarea de a găsi fragmente meteorice nu s-a soldat cu vreun rezultat. Meteoritul, pur și simplu, nu exista. S-au mai efectuat alte expediții în anii ’50-’60, când au fost descoperite sfere microscopice de sticlă, iar acestea conțineau mari cantități de nichel și iridiu.
În 1988, un alt cercetător a făcut descoperiri în zona învăluită în mister. Andrei Zlobin crede că a găsit primele fragmente din obiectul necunoscut care a devastat o întreagă regiune. Acesta a scos peste 100 de pietre din albia Râului Khushmo din apropiere. După ce le-a studiat ani în șir, în 2008 a ajuns la concluzia că trei dintre ele prezentau semne de topire şi indentaţii. Acestea apar atunci când o rocă spaţială pătrunde în atmosfera Pământului. Zlobin consideră că explozia nu ar fi creat suficientă căldură pentru a topi rocile dacă s-ar fi găsit deja pe sol, astfel că este de părere că acestea s-au încins în timpul exploziei din aer. Însă nici aceste descoperiri nu elucidează foarte mult misterul.
O ciudată epidemie a lovit zona
După ciudatul eveniment, o epidemie a lovit majoritatea persoanelor de pe o rază de 100 de kilometri. Boala se manifesta prin apariția unor răni purulente, însă medicii ruși puneau totul pe seama variolei care afecta localnicii cu mult înainte de fenomenul Tunguska. Se pare că nici animalele nu au fost cruțate. Spre exemplu, renilor le apăreau pe piele un fel de răni și cruste care nu se vindecau.
Bombele de la Hiroshima şi Nagasaki
Cercetările efectuate asupra efectelor bombelor atomice de la Hiroshima și Nagasaki au adâncit și mai mult misterul Tunguska, atunci când Aleksandr Kazantev, om de știință rus, descoperea similitudini între cele două evenimente: norii luminoși, ploaia neagră și pădurea de stâlpi de telegraf. Dar cum era posibil ca o explozie nucleară să aibă loc în 1908? Probele prelevate din solul și vegetația din zonă dovedeau că nu există nicio urmă de radiație. Comportamentul meteoriților în atmosfera Pământului a fost mai puțin înțeles în timpul primelor decenii ale secolului al XX-lea. Din cauza aceasta, precum și a numărului mic de date relevante care rezultă ca urmare a secretelor sovietice în timpul Războiului Rece, o mulțime de alte ipoteze pentru evenimentul de la Tunguska au apărut, dar niciuna nu este acceptată de comunitatea științifică.