de Silviu Ghering

În primele zile ale lunii august, Ceahlăul este urcat de români aflați în post și rugăciune, la răsărit, spre a se bucura de o imagine inedită a Muntelui Sfânt când apare soarele: Calea Sacră și Holograma unei piramide perfecte, parcă sculptate în ceață, cu vârful aurit de razele astrului, miracol apărut prin umbra vârfului Toaca suprapusă peste vârful Piatra Ciobanului și stânca Panaghia, timp de 80 de minute. Se face nevăzută odată cu ridicarea soarelui pe cer.

Umbra din ziua „Schimbării la față”

Umbra piramidei, umbra spaţială sau umbra holografică - iată doar câteva dintre denumirile date fenomenului care are intensitatea maximă pe data de 6 august, atunci când creştinii ortodocşi sărbătoresc „Schimbarea la Faţă”. Umbra piramidei este doar o iluzie optică, care se formează datorită celor două vârfuri muntoase, combinate cu norii de ceaţă, inclusiv particule de apă şi cu razele solare.

Cei care vor să urmărească pe viu această minune a naturii trebuie să se trezească dis-de-dimineaţă ori să înnopteze sus pe munte şi să fie înainte de răsărit pe vârful Toaca (1.904 m). O altă condiţie, capriciu al naturii care joacă feste deseori, este ca linia orizontului spre est să nu fie blurată de plafonul de nori în momentul în care îşi face apariţia soarele.

Similitudini tulburătoare cu Piramida lui Keops!

Conf. dr. Ioan Țicleanu, de la Facultatea de Geologie a Universității din București, a făcut studii și a publicat dezvăluiri tulburătoare: Vârful Toaca are ca bază un pătrat perfect cu latura de 296 metri și înălțimea de 107 metri, panta nordică având o înclinație de 52 de grade, exact la fel ca piramida lui Keops, veche de doar 2.500 de ani, spre deosebire de piramida Vârfului Toaca, veche de peste 10.000 de ani, conform așezărilor de sacerdoți descoperite în vestigii arheologice, tot așa cum și Calendarul de la Sarmisegetuza - 15.000-20.000 de ani î.Hr. este datat cu mult înaintea celui de la Stonehenge - 2.400 î.Hr.

Egiptenii i-au copiat pe daci?

Lingviștii afirmă că vechiul nume al Ceahlăului era Pion, cu puternice rezonanțe în limba veche egipteană, unde Pi însemna casă - reprezentată prin Vârful Toaca, iar On, coloană - respectiv Panaghia.

Istorici germani scriu în tratate de specialitate că piramidele egiptene au fost construite ulterior, după modelul celor din Carpați, unde dacii aveau cultul soarelui, exprimat prin cuvântul RAZE, în care RA semnifică zeul egiptean al soarelui, iar ZE simbolizează Zeu, ba mai mult chiar, că aurul piramidelor egiptene era extras din Munții Apuseni!

„Se creează o imagine magnifică tridimensională!”

Mihai Marin este un fotograf din Piatra-Neamț pasionat de meserie şi de fenomenul piramidei de pe Ceahlău. Așa că a studiat şi a imortalizat de 15 de ani ceea ce se întâmplă timp de aproximativ 80 de minute în dimineţile de 6 august. „Este o compunere de minimum patru umbre. Vârful Toaca are formă de piramidă regulată cu baza un pătrat, iar sub acţiunea razelor solare dinspre est, are o umbră în formă de triunghi isoscel. Stânca Piatra Ciobanului, fiind mai mică şi mai joasă, face altă umbră, prelungă. La fel, Piatra Vulcanului şi Panaghia. Peste toate se suprapune lumina ce trece prin şaua muntelui. Pe 6 august, dimineaţa, datorită poziţiei soarelui, toate umbrele se unesc la vârf şi se creează o imagine magnifică tridimensională, ca holograma unei piramide”, spune Mihai Marin. Cu alte cuvinte, suprapunerea perfectă a vârfului umbrelor nu se întâmplă decât atunci când soarele răsare dintr-o anumită poziţie.

Au „modelat” muntele?!

După ce a cunoscut acest fenomen optic, Mihai Marin a urcat foarte des pe Ceahlău, ca să-l studieze şi să-l înţeleagă. Recunoaşte că, la început, piramida Ceahlăului avea o aură de mister, chiar mistică. Studiul l-a lămurit că este vorba despre un fenomen optic în care mai multe umbre se aranjează perfect, dar au mai rămas câteva întrebări fără răspuns. „Geometria muntelui şi optica sunt foarte precise, fiecare stâncă îşi are rolul ei în schema asta geometrică şi te întrebi dacă nu este vreo legătură între sanctuarul dacic recunoscut de pe Ceahlău şi acest fenomen natural. Mai departe, putem accepta că oamenii din vechime, dacii sau triburile misterioase dinaintea lor, au modelat un pic muntele, pentru ca fenomenul optic să fie perfect?”.

Mihai Marin susține că și stânca Piatra Ciobanului generează un fenomen similar, dar fiind mai mică și situată la altitudine mai joasă se formează o umbră prelungă, nu piramidală. La fel se întâmplă și cu Piatra Vulcanului. „Piramidele” din Carpați există cu certitudine.

În apropiere de stânca Panaghia, arheologii au descoperit ceramică veche de câteva mii de ani, desenată cu piramide ce au baza pătrată, întocmai ca și Vârful Toaca

„Muntele Ceahlău este plin de sacralitate prin faptul că, de-a lungul timpului, oamenii l-au asociat cu Olimpul Moldovei, dar şi cu istoria precreştină. Însuși Zamolxe, zeul dacilor, ar fi sălăşluit pe acest munte, singurul cu hram din România, similar Athosului din Grecia“ (Constantin Andraş, şeful serviciului de pază din Parcul Naţional Ceahlău)

Misterioşii oameni giganţi din vechime

Muntele Ceahlăul este considerat locul sacru pe care dacii îl considerau un templu energetic, o adevărată poarta spre lumea spirituală. Legende locale povestesc că, în urmă cu peste 10.000 de ani, acolo, sus, a trăit un popor de uriaşi. Nişte oameni foarte înalţi, de peste 2,5 m şi foarte puternici, care au adus cu ei un fel de bouri, pe care îi păşteau pe pajiştile din zonă până se lăsa omătul.

Într-o iarnă, o boală stranie a lovit poporul misterios. Au mai supravieţuit doar doi dintre ei, o fată şi un băiat. Ei au luat mai mulţi bouri cu ei şi au urcat în plaiurile muntelui. Acolo sus, s-au gândit să ridice două turnuri mari pentru că oamenii de la răsărit să-i poată vedea. Au cărat pietre şi bucăţi din stânci, băiatul a ridicat un turn mai mare şi mai lat, iar fata unul mai mic, după puterile ei. Oamenii din văi priveau cum cele două turnuri se ridică pe zi ce trece şi se minunau de isprava celor doi. Numai că în ziua în care îşi schimbă codrul faţa verde, ziua de Probajini (data de 6 august este consemnată în calendarul creştin-ortodox ca „Schimbarea la faţă”, denumirea ei din popor fiind însă cea de Probejenia sau Probajini), numai ce trăsni o dată în pereţii muntelui, iar nori de zloată şi de gheaţă se prăbuşiră brusc curmând orice viaţă pe tot cuprinsul muntelui.

Oamenii din vale au urcat pe munte, i-au căutat şi i-au găsit morţi sub bucățile de gheață. Le-au zidit mormânt de piatră acolo unde-i aflară. În anul următor au venit iar oamenii, tot de Probajini, şi au adus o toacă pe care au înţepenit-o acolo sus, pe vârful cel mai înalt. Şi de atunci, în fiecare an, de ziua aceea, poporul de prin văi şi lunci, bărbaţi, femei şi copii, fac o slujbă în sobor, cinstind mormântul acelor uriaşi. De atunci, vârfului mai înalt i se spune Toaca.