de Silviu Ghering si Cristian Blănuţă
Poveștile cu extratereștri au fascinat dintotdeauna omenirea. Că nu suntem singurele forme de viață inteligentă din Univers este un fapt recunoscut de aproape toți cercetătorii lumii. Dar când dovezile nu vin dintre astre, ci chiar din partea opusă, din adâncurile Pământului, ce spun cercetătorii? Cranii ciudate, alungite „anormal”, cu mai multe „găoace” decât cele două omenești pentru ochi, cu urme de coarne (sau antene?!) au fost descoperite în diferite locuri de pe Terra. Boli necunoscute, rase umanoide degenerate sau prea avansate sau extratereștri? Părerile sunt împărțite, dar majoritatea înclină spre ultima variantă.
„Demonii” de şapte metri din Pennsylvania
Cinci cranii neobișnuite, de fapt cinci schelete neobișnuite au ieșit la suprafață în urma unor lucrări de excavare făcute la o movilă de înmormântare în Bradford, Pennsylvania, în anul 1880. Cei trei cercetători care supravegheau săpăturile au fost uimiți când în loc de oseminte ale nativilor americani din secolul al XIII-lea, movila de înmormântare ascundea ceva ce semăna cu cranii de demon. În afară de coarnele care ieșeau din frunte, scheletele uimeau și printr-o altă caracteristică interesantă: aveau şapte metri înălțime! Ar putea fi rămășițele unei vechi rase de giganți care locuiau în America de Nord cu mii de ani în urmă? Unii cercetători au trasat paralele între această descoperire și misterioasa civilizație Mound Builder din vremuri preistorice. Un număr de structuri megalitice a fost atribuit acestei civilizații mărețe, iar scheletele amintite ar putea fi dovezile existenței rasei de giganți, evident extratereștri. Numai că rămășițele au fost trimise la Muzeul de Istorie din Philadelphia și acolo au dispărut, eliminând posibilitatea unei analize aprofundate...
„Creaturile” Paracas nici să se încrucișeze cu oamenii nu puteau!
Peninsula Paracas de pe coasta sud-estică a Perului este locul unde arheologul Julio Tello a descoperit, în 1928, peste 300 de cranii mai vechi de 3.000 de ani, cu un aspect neobișnuit, care îi punea în dificultate pe oamenii de știință de la acea vreme. Povestea a stat neexploatată până în zilele noastre, când, cu ajutorul tehnologiei, s-au putut face mai multe cercetări asupra ADN-ul „craniilor Paracas”, cum au fost ele denumite. Probe din fragmente de dinți, oase și chiar păr (!) au fost trimise la un laborator genetic din Texas, SUA, pentru analiza ADN-ului, iar rezultatele au fost absolut șocante: s-a descoperit, conform unui raport medical făcut public în urmă cu un an în presa americană, un „ADN mitocondrial cu mutații necunoscute în specia umană sau animală. Craniile Paracas sunt cu 25% mai mari și cu 60% mai grele decât craniile umane obișnuite. Mostrele arată că este vorba despre o creatură asemănătoare omului, dar foarte îndepărtată de Homo Sapiens sau omul de Neanderthal. Aceste cranii nu aparțin niciunei rase umanoide care a trăit vreodată pe această planetă”. Raportul este cu atât mai tulburător, cu cât susține ferm că „ființele Paracas” erau atât de diferite din punct de vedere biologic de oameni, încât nu ar fi fost posibilă nicio încrucișare între cele două „specii”...
Erau mai deștepți: masa cerebrală era dublă
Arheologii finlandezi au descoperit în 2013 o serie de schelete vechi de aproximativ 2.500 de ani într-un mormânt antic de pe teritoriul statului brazilian Bahia. Printre acestea, două sunt atipice prin cranii, care sunt alungite și par să fi aparținut unor extratereștri. Specialiștii susțin că sunt alungite fără să fi fost deformate printr-un procedeu antic. Au fost duse într-un laborator din Rio de Janeiro pentru a fi cercetate. S-a stabilit că au aparținut unei femei și copilului acesteia. Nu s-a putut stabili cauza morții, dar este cert că este vorba despre doi extratereștri care au trăit alături sau printre oamenii primitivi de acum câteva mii de ani, pe teritoriul Americii de Sud, pentru că secvențele ADN nu seamănă cu niciun ADN descoperit până în prezent pe Terra. Craniile sunt de două ori mai mari (amintiți-vă craniile Paracas!) decât cele umane, ceea ce înseamnă că extratereștrii care au trăit pe Pământ aveau o masă a creierului dublă față de cea a oamenilor din acele vremuri.
„Star Child” a avut mamă umană și tată venit din stele
Un alt craniu ciudat a fost descoperit într-o mină de cărbuni aproape de Chihuahua, Mexic, în anii ’30. A rămas în familia excavatoristului și a fost privit ani de-a rândul ca o mare curiozitate. În 1999, cunoscutul cercetător american de paranormal Lloyd Pye (1946-2013) a avut șansa de a examina craniul, susținând că acesta este o dovadă de încrucișări între oameni și extratereștri. Pye a numit craniul „Star Child”, considerând că mama sa a fost o femeie umană, în timp ce tatăl său a provenit de undeva din stele. Craniul aparținea unui băiat de 5 ani care a murit, conform testelor cu carbon, în urmă cu aproape 1.000 de ani. Unii cercetători au sugerat că acest craniu este deformat din cauza unei boli numite „hidrocefalie”, dar Pye susține că analiza ADN nu a găsit nicio dovadă pentru această afecțiune. Aceeași testare ADN a revelat, de asemenea, atât de multe diferențe genetice între „Star Child” și oameni obiș- nuiți, încât ar putea fi considerat o entitate cu totul diferită. Cavitatea lui craniană este cu 30% mai mare decât cea a unui copil normal. În ciuda faptului că sunt mult mai subțiri, oasele craniului sunt de fapt mai puternice datorită prezenței de fibre microscopice neobișnuite în structura sa, o caracteristică ce nu a fost întâlnită la cranii umane normale...
„Alienul“ de lângă noi!
O relicvă fascinantă a fost găsită în 2001 în Munții Rodopi, din Bulgaria, de un om care a pretins că a primit instrucțiuni într-un vis: cinci umanoizi în costume galbene i-au arătat locul unde trebuia să sape, și astfel a descoperit un craniu alături de un obiect metalic eliptic. Craniul este la fel de mic ca al unui copil uman, dar ascunde suficiente mistere. Este mult mai subțire și mai ușor, cântărind doar 250 g și are şase cavități, indicând un număr neobișnuit de ochi sau poate diferite organe senzoriale. Directorul Muzeului de Paleontologie a Asenovgrad a avut posibilitatea de a-l examina și a spus că nu seamănă cu nimic din ce a văzut vreodată. Teorii despre originea sa, vechi experimente genetice nereușite, origini extraterestre se pare că vor fi lăsate doar la stadiul de speculații, deoarece craniul a... dispărut fără urmă! Omul care l-a găsit a declarat că i-a fost oferită o sumă mare de bani în schimbul craniului, l-a vândut, n-a spus cui și a... dispărut și el. Autoritățile bulgare nu i-au dat de urmă nici acum...