de Carmen Ciripoiu şi Cristian Blănuţă
Ridicate majoritatea în Evul Mediu, în jurul Podurilor Diavolului, răspândite peste tot în lume, s-au țesut multe legende ce vorbesc despre întâlnirea Necuratului cu diferiți meșteri, artizani sau simpli oameni.
Construit cu o precizie matematică
Una dintre cele mai impresionante construcții ce a fost încadrată în categoria Podurile Diavolului se găsește în Kromlauer Park, din districtul german Görlitz Gablenzgasse. Pe o suprafață de 200 de acri, în jurul anului 1860, aici a fost ridicat de cavaleri, din diferite tipuri de pietre locale, un parc de o ireală frumusețe, iar podul ce traversează iazul este de-a dreptul fascinant. Prin perfecțiunea cu care a fost creat, podul pare mai degrabă creat de natură. Bolta pe care podul o formează este exact o jumătate de cerc și astfel, privită împreună cu reflexia sa din apă, ea formează un cerc perfect, o performanță remarcabilă pentru perioada în care construcția a fost realizată. Un alt motiv pentru care construcția din Kromlauer Park a fost inclusă printre Podurile Diavolului este reprezentat de formațiunile stâncoase adiacente, zeci de piloni de granit care par că ies din pământ sub forma unor munți mici, ce oferă locului un aspect ireal.
Locul blestemat
Construit în 1515, Dyavolsi Most, adică Podul Diavolului din Bulgaria, o altă lucrare incredibilă, are 56 de metri lungime și doar trei metri lățime și poate fi admirat de la înălțime, de pe traseele de drumeție. Tot cu ajutorul forțelor supraomenești se spune că a fost ridicat și Overtoun din Milton, Scoția, un alt Pod al Diavolului. Povestea spune că, demult, chiar în acel loc, o tânără, pe nume Elisabeth, a scăpat ca prin minune din ghearele Satanei, iar Diavolul, supărat pentru nereușita sa, a blestemat zona. Atunci, localnicii s-au sfătuit și au hotărât să facă un pact cu Necuratul, promiţându-i acestuia că, dacă îi va ajuta să construiască un pod, îi vor oferi în schimb sufletul primei vietăți care va trece podețul. După ce construcția s-a finalizat, oamenii s-au gândit să-l înșele pe Diavol și nu au trimis un om, ci un câine. Diavolul nu a avut de ales și a acceptat ofranda, dar a aruncat un nou blestem asupra Podului Overtoun: niciun câine nu va putea traversa niciodată viu podul, sufletul oricărui patruped care încearcă să pășească acolo va fi smuls și capturat pe veci. În mod inexplicabil, construcția suspendată atrage mereu, cu o forță nevăzută, patrupedele, care, fără niciun motiv, se aruncă în gol peste parapetul din piatră. Și mai misterios este faptul că locul de sinucidere ales de câini este întotdeauna același.
Suflete pierdute
În perioada Evului Mediu, când tehnologia nu a fost avansată, orice construcție care a fost ridicată cu elemente de dificultate sporită a fost atribuită atât miracolelor lui Dumnezeu, cât și uneltirilor și trucurilor Necuratului. Așa s-a întâmplat și cu Podurile Diavolului, niște podețe uluitoare, în care se spune că implicat ar fi fost nimeni altul decât însuși Aghiuță. Unele povești vorbesc despre modul în care constructorul unui pod a trebuit să plătească un preț pentru a-și putea duce la bun sfârșit creația, în timp ce, potrivit altor legende, Necuratul ar fi pus constructorii să se întreacă în măreția lucrărilor în schimbul primului suflet care ar fi pus piciorul pe podeț.
În folclorul celtic străvechi există o legendă potrivit căreia podurile de piatră sunt locurile în care barierele dintre lumea viilor și cea a morților se ridică, iar spiritele pot trece nestingherite