de Silviu Ghering şi Claudiu I.
Phil Schneider a fost o figură marcantă a cercetării în domeniul OZN (Obiecte Zburătoare Neidentificate), cu adânci implicații în teoria conspirației. Inginer diplomat, a lucrat în diferite proiecte guvernamentale americane, printre care cele din domeniul ufologic (UFO - Unidentified Flying Object, amintitele OZN-uri) de la baza militară Dulce din satul american New Mexico. A murit în condiții cel puțin suspecte, la 17 ianuarie 1996, când soția i-a descoperit cadavrul în apartamentul familial, versiunea oficială fiind că „s-a sinucis sugrumându-se cu o coardă de pian”. Au rămas și acum neelucidate multiplele vânătăi de pe întregul corp... Totul i s-a tras, spun la unison rudele, prietenii și cunoscuții, de la o serie de conferințe pe care le ținuse cu şapte luni înainte de moartea sa violentă despre bazele secrete ale Iluminaţilor, reptilienilor și Micilor Cenușii. La care ar fi avut accesul...
Tatăl a fost comandant de submarin german în WW2
Cine a fost, de fapt, acest Phil Schneider, care a aruncat în aer la mijlocul anilor ’90 lumea științifică, dar nu numai, mondială? Fiul unui comandant de vas german din cel de-Al Doilea Război Mondial, Otto Oscar Schneider, Phil spunea că „tatăl meu a luptat în timpul războiului în ambele tabere (n.a. - Germania și aliații, respectiv SUA). La început era căpitan la bordul unui submarin german, pentru ca apoi să fie capturat și repatriat în SUA. A fost implicat în diferite proiecte cum ar fi bomba atomică, bomba cu hidrogen, experimentul Philadelphia (n.a. - crearea unei nave invizibile și teleportarea acesteia, USS Eldrige în 1943). A fost, totodată, inventatorul unei camere de mare viteză cu care a filmat primele experiențe nucleare care s-au desfășurat pe atolul de la Bikini, la 12 iulie 1946. Am clișee ale acestor teste care arată un OZN survolând în mare viteză locul unde se găsea bomba. Tata mi-a spus că generalul McArthur estima în acea vreme că viitorul conflict va fi cu ființe extraterestre provenind din alte universuri”. Și din așa părinți de seamă în veci s-or naște... minți neliniștite, iscoditoare, profunde, așa cum a fost cea a lui Phil Schneider. Care susținea că știe 131 de baze militare secrete subterane, la mare adâncime, construite de conducerea SUA pentru planurile Noii Ordini Mondiale. Care, obligatoriu, presupuneau contactul nemijlocit cu civilizații extraterestre...
Iubea SUA, dar nu mai putea să tacă...
Phil Schneider era conștient la ce se expune în mai 1995, când s-a hotărât să dezvăluie tot ce știe despre bazele secrete amintite la care lucrase: „Sunt în pericol pentru că doresc să dezvălui lucrurile care vor urma. Cât timp voi avea încă libertatea de a mă exprima, este fără îndoială întrebarea pe care fiecare și-o pune. Fiecare din aceste dezvăluiri ale mele va avea repercusiuni în credințele voastre zilnice, fie că aveți sau nu convingeri patriotice. Eu unul am și vreau să știți că sunt convins că SUA reprezintă cea mai frumoasă națiune de pe Pământ. Am călătorit în peste 70 de țări și nu păstrez amintirea unei țări care să aibă frumusețea SUA și șarmul locuitorilor săi. Asta ca să se știe că sunt un mare patriot, și ceea ce voi spune nu vreau să submineze siguranța națională, dar nici nu pot să tac. Mi-am construit reputația atât ca geolog, cât și ca inginer de geniu civil, cu specializări în domeniul militar și aerospațial. Am participat la construcția a două baze de importanță majoră în SUA, dintre care una a căpătat o mare notorietate în ceea ce se numește «Noua Ordine Mondială». Este vorba despre baza Dulce din New Mexico”.
„Vizitatorii s-au decis, pur și simplu, să facă numai ce vor”
Și, ca să se facă mai bine înțeles, Phil Schneider a făcut o „paranteză” despre un scurt istoric al colaborării dintre om și civilizațiile venite din spațiu: „În 1954, sub administrația lui Eisenhower, Guvernul SUA a decis să evite Constituția americană și a semnat un tratat cu entități extraterestre. Acest tratat a fost botezat «Tratatul Greda», ale cărui acorduri prevedeau că extratereștrii semnatari aveau dreptul de a-și testa tehnicile de implant pe animale și chiar pe ființe umane, exclusiv pe condamnați la moarte, fiind stipulat faptul că aveau obligația de a da socoteală asupra tuturor experiențelor făcute. Încet, încet însă, extratereștrii nu au mai respectat termenii tratatului, până în momentul în care s-au decis pur și simplu să facă numai ce vor! Aceasta era situația în 1979. Și în această epocă a apărut, aproape accidental, incidentul de la Dulce”.
„I-am omorât pe toți!”
Schneider era, la acea vreme, angajat în construirea instalațiilor anexe la baza militară de mare adâncime (2,5 mile, adică peste 4 km) de la Dulce: „Mai întâi trebuie să știți că o mare parte din ceea ce vă voi spune va fi destul de șocant. Și probabil total incredibil. Eram ocupați să săpăm patru excavații distincte în deșert. Aveam intenţia de a le lega unele de altele și de a efectua explozii pe mari porțiuni de teren în acest scop. Munca mea consta în a coborî în aceste foraje pentru a preleva eșantioane de pământ în scopul de a determina tipul de exploziv pe care trebuia să-l folosim. Atunci când am coborât în situl lucrărilor, ne-am pomenit confruntați cu un număr de vreo opt entități extraterestre în inima unei imense caverne, cunoscută sub denumirea de «Marii Cenușii». Am tras asupra a doi dintre ei. Au căzut. În acel moment, eram aproximativ 30 de oameni implicați în povestea asta. Aproape 40 de alte entități au venit în ajutorul primelor și i-am omorât pe toți. Dădusem din întâmplare peste o importantă bază extraterestră. Mai târziu am descoperit, de fapt, că aceste entități extraterestre trăiau pe planeta noastră de mult timp, poate de milioane de ani. Aceasta ar putea explica, fără nicio îndoială, multe lucruri privind subiectul teoriilor relative la «vechii astronauți». Una peste alta, am fost rănit la piept de una dintre armele lor, care am descoperit că este un fel de cutie pe care o agățau pe corp, o armă care mi-a găurit pieptul și mi-a înfipt o mare doză de radiații de cobalt, de la care am făcut cancer. Sunt, fără nicio îndoială, singurul supraviețuitor pe care îl veți auzi recunoscând acest subiect. Alți doi supraviețuitori se găsesc astăzi sub strictă supraveghere. Sunt ultimul care are cunoștință de dosarele detaliate ale operației în ansamblul său. În total, 66 de agenți de securitate, membri ai FBI, berete negre și alții au murit în cursul acestui incident, și eu am fost acolo”.
Orori greu de crezut la Dulce
Muncitorii de la baza Dulce din New Mexico au relatat că au văzut cele mai groteşti lucruri la nivelurile inferioare ale bazei de acolo... Cercetătorii Bill Hamilton şi Tal Levesque au adunat următoarele informaţii, care, veți vedea, frizează fantasticul, despre Dulce, publicate într-o revistă OZN: „Nivelul 6 este numit şi «Sala Coşmarurilor», din cauza laboratorului genetic. Relatările lucrătorilor care au văzut experimente bizare sunt de genul «Am văzut oameni cu mai multe picioare, care păreau jumătate oameni, jumătate caracatiţe, dar şi oameni-reptile care aveau mâini de oameni și plângeau ca nişte bebeluşi, implorând să fie ajutați! La fel şi un amestec de şopârle-oameni, peşti, foci, păsări şi şoareci, toate ţinute în cuşti. Am văzut, de asemenea, umanoizi înaripaţi, creaturi groteşti ca nişte lilieci, cu înălţimea peste doi metri, dar şi fiinţe gen gurgui şi reptile. Nivelul 7 este chiar mai rău, rânduri şi rânduri de amestecuri umane ţinute la rece. Recipiente mari de păstrare a embrionilor de umanoizi în diferite stadii de dezvoltare. Oameni în cuşti, de obicei sedaţi şi drogaţi, care uneori ţipă şi imploră ajutorul. Ni s-a spus că sunt nebuni incurabili, în urma testărilor foarte riscante de medicamente pentru vindecarea, culmea ironiei, chiar a nebuniei! Am fost sfătuiţi să nu le vorbim deloc». La început, muncitorii chiar au crezut toate acestea, dar prin 1978, câţiva dintre ei au descoperit adevărul și, oripilați, ni l-au dezvăluit cu orice risc…”. Aceste descoperiri au dus la „războaiele din Dulce”, din 1979, lupta dintre oameni, pe de o parte, şi „Marii Cenuşii”, pe de altă parte, în care au murit mulţi savanţi şi militari, luptă în care Phil Schneider susţine că a fost rănit.
Atât de dezgustat de Guvern, încât s-a „sinucis”...
Par, într-adevăr, de domeniul fantasticului dezvăluirile lui Phil Schneider, Bill Hamilton şi Tal Levesque. Dar nu vi se pare ciudat că nu au primit nicio replică de la autoritățile americane? Nicio dezmințire, nicio acuzație că sunt trădători de țară, spioni, avizi de celebritate sau, pur și simplu, bolnavi mintal, nimic... Iar asta i-a dat, evident, curaj lui Schneider să continue și să mai țină o serie de prelegeri. Încheiate cu o concluzie amară: „Am ajuns să mă simt foarte neliniștit în privința activităților Guvernului federal. Ei au mințit publicul, au manipulat senatorii și au refuzat să divulge adevărul despre dosarul extraterestru. Am atâtea lucruri să vă spun privind acest capitol, încât sunt foarte dezgustat”. Atât de dezgustat, încât i-au „trebuit” şapte luni ca să se „sinucidă” în condițiile cel puțin bizare amintite la început...
„Sub New York este unul dintre cele mai draconice «cuiburi» ale elitei masonice hibride extraterestre“
Cunoscutul om de știință britanic Alan G. Walton, fostul președinte al „Oxford Bioscience Corporation”, este convins că „sub cele mai mari oraşe, mai ales în Statele Unite, există o contraparte subterană a acestora, controlate de elita masonică hibridă extraterestră. Deseori, terminalele de supra- faţă există sub sediile lojilor masonice, sub secţiile de poliţie, sub aeroporturile şi clădirile federale din marile oraşe. Având în vedere că laboratoarele din Los Alamos, New Mexico, aveau un prototip de maşină de perforat cu propulsie nucleară care topea la propriu pământul cu o viteză de 12,5 kilometri/oră în urmă cu 40 de ani, ne putem imagina cât de extinse au devenit aceste sisteme subterane. Pot confirma că sub New York este unul dintre cele mai draconice «cuiburi» din lume. Sau mai degrabă o veche reţea subterană atlantă din acea zonă. Elita masonică hibridă extraterestră controlează la propriu întreaga piramidă de pe Wall Street, din subteran”.
Pe ce funcţionează Noua Ordine Mondială
Richard Sauder este un arhitect care și-a riscat viața vorbind despre bazele militare subterane de mare adâncime. El a lucrat cu agenții guvernamentale în acest domeniu militar secret. Numai în Idaho, de exemplu, există nu mai puțin de 11 unități de acest gen. Adâncimea medie a acestor baze este de peste 1.500 de metri și este vorba, de fapt, despre adevărate orașe subterane. În termeni de volum este vorba despre „găuri” (sau „hăuri”?!) între 4 și 6 kilometri cubi. Guvernele SUA au construit aceste „orașe” neîntrerupt, zi și noapte, de la începutul anilor ’40. „Și astăzi, chiar funcționarea Noii Ordini Mondiale se bazează pe existența acestor baze. Dacă aș fi cunoscut implicarea Noii Ordini Mondiale în acest proiect în perioada în care lucram, n-aș fi colaborat niciodată. M-au înșelat pur și simplu. Dezvoltarea tehnologiilor militare implică interese imense în materie de tehnologii hiperspațiale”, spune Richard Sauder.
New Mexico, „ambasada“ extratereştrilor pe Pământ
Despre statul american New Mexico s-ar putea spune că este locul unde se află amplasată „ambasada” extratereştrilor pe Pământ. Este un loc care alimentează fel de fel de fantezii, încă de la sfârşitul anilor ’40, când o presupusă navă extraterestră s-ar fi prăbuşit la Roswell. Dulce este un orăşel de aproximativ 2.500 de locuitori, situat în Rezervaţia Apache Jicarilla, la o altitudine de 2.066 de metri. Aici s-au „născut” multe relatări despre decolări şi aterizări de OZN-uri, răpiri „extraterestre”, mutilări umane şi animale. Aceeaşi bază este locul aşa-numitelor „războaie de la Dulce”, în care se spune că reptilienii şi „Marii Cenuşii” s-au luptat cu personalul militar şi civil uman, ceea ce susținea și Phil Schneider. Thomas Castello, un ofiţer de securitate de la Dulce, aproxima în anul 2000 numărul „Marilor Cenuşii” de la Dulce la peste 18.000, dar a văzut, de asemenea, şi numeroşi reptilieni umanoizi înalţi. Ştia de existenţa a şapte niveluri ale bazei, dar credea că sunt mai multe şi că extratereştrii se aflau la ultimele trei niveluri. Castello a murit într-un accident de mașină în aprilie 2003...