de Silviu Ghering şi Claudiu I.
Dacă OZN știe toată lumea ce înseamnă - Obiecte Zburătoare Neidentificate -, mai puțini știu că la extrema cealaltă, adică în adâncurile oceanelor și mărilor de pe Terra, omenirea se confruntă cu OSN-urile - Obiecte Subacvatice Neidentificate. Care, efectiv, au invadat apele Pământului și chiar au depășit, ca frecvență de apariție, OZN-urile! La Odessa, în cadrul unei conferințe desfășurate în decembrie 2016, ofițeri veterani de pe submarinele nucleare rusești au făcut declarații de o importanță excepțională despre obiecte misterioase pe care le-au întâlnit în mările și în oceanele lumii. Scăpați de cenzura sovietică, foștii militari au dat publicității amintiri care de care mai spectaculoase și mai... înfricoșătoare!
Tot echipajul unui crucișător a văzut „obiectul”
Căpitanul de rang 2 (echivalentul comandorului din Marina Română) Vladimir Vasilievici Krapiva a povestit că acum câțiva ani s-a întâlnit cu profesorul Mihail Korsakov, de la Universitatea din Odessa, care i-a relatat o conversație pe care a avut-o cu un prieten de-al său, ofițer din marina militară sovietică, de la baza Sevastopol. În toamna lui 1950, acest ofițer a văzut un OZN care s-a înălțat din adâncurile Mării Negre la nicio milă în spatele crucișătorului „Voroşilov” pe care „servea patria”. Tot echipajul crucișătorului a fost martor la această întâmplare. Profesorul Korsakov avea de la prietenul său și o fotografie a „obiectului” făcută de medicul de pe „Voroşilov”.
Incidentul de la Soci
Un binecunoscut cercetător rus al fenomenelor paranormale, scriitorul Aleksandr Petuhov, a relatat la Odessa că, în 1951, în apele teritoriale ale URSS din zona orașului Soci, un submarin sovietic a întâlnit un obiect subacvatic straniu, de dimensiuni gigantice. Obiectul nu a reacționat la solicitarea submarinului de a se identifica și a continuat, fără grabă, să se apropie de țărm. Căpitanul a ordonat atunci să fie trasă o torpilă de avertizare pe lângă obiectul neidentificat. Acesta nu a reacționat la atac, continuându-și cursul cu aceeași viteză. După un timp, a urcat însă în mod neașteptat și brusc spre suprafața mării. La adâncimea de 50 de metri, s-a oprit, a schimbat cursul și s-a îndepărtat cu o viteză mult peste posibilitățile submarinului de a-l urmări. Ca un „amănunt” de coloratură, pe ecranul radarului nu a apărut nimic...
Ca o torpilă gigantică...
Căpitanul-locotenent (echivalentul locotenent-comandorului din Marina Română) Oleg Sokolov și-a informat „tovarășii” de armă că în timpul serviciului, navigând cu un submarin la începutul anilor ’60, a observat prin periscop ascensiunea unui obiect straniu, ca o torpilă gigantică, ieșit din adâncul apei. I-a fost imposibil să-l identifice prin sistemul optic al periscopului...
Urmărit și scanat cu un fascicul de lumini
Alioșa Sergheevici Kuzovkin, cunoscut ufolog sovietic, a investigat fenomene anormale pentru revista „Vokrug Sveta”. În timpul unei vizite în orașul-port Sevastopol, s-a întâlnit cu oceanologi care i-au povestit că au coborât cu batiscafuri în Marea Neagră în ianuarie 1964 și au observat un obiect care semăna cu o roată, în poziție verticală, mare cât o clădire de zece etaje. Obiectul a rămas imobil pentru un timp, apoi a basculat în poziție orizontală, a început să se rotească și s-a ridicat la suprafață. O altă întâmplare s-a petrecut în același an, la o bază militară secretă din Dvina, în apropiere de Riga. Timp de șase luni, baza a fost survolată de OZN-uri. În aceeași perioadă, un submarin sovietic care se afla la 200 de metri adâncime a fost urmărit de un obiect misterios și scanat cu un fascicul de lumini. Submarinul avea încărcătură nucleară la bord...
„Trabucul” din mijlocul Oceanului Atlantic
Numărul din februarie 2010 al publicației „Sekretniye Issledovaniya”, din Belarus, a conținut un articol scris de Valeria Peresilkina, în care erau enumerate cazurile de obiecte subacvatice neidentificate observate de marina militară rusă în diferite ape ale planetei noastre. În august 1965, în timp ce naviga pe Marea Roșie, echipajul de pe vasul „Raduga” a observat un fenomen neobișnuit. La aproximativ două mile distanță, o sferă ca de foc, cu un diametru estimat la 60 de metri, a țâșnit de sub apă și a plutit deasupra mării, la o altitudine de 150 de metri, iluminând puternic zona. Când a ieșit din mare, sfera a fost urmată de un pilon gigantic de apă, care s-a prăbușit câteva clipe mai târziu. Un alt caz de observare a unui OZN/OSN se află în arhivele căpitanului de rang 1 (echivalentul contraamiralului de flotilă din Marina Română) Ivan Ivanovici Kolchin. În 1965, echipajul unui submarin nuclear sovietic urma să întâlnească o navă sub același pavilion în largul Oceanului Atlantic. Ajuns la locul de întâlnire cu o oră și jumătate înainte de momentul stabilit, căpitanul a permis echipajului să urce pe puntea exterioară. Nu existau nave în zonă, era senin și bolta bogat înstelată. La un moment dat, au observat un obiect în formă de trabuc deplasându-se fără zgomot pe cer. Deși erau în apele internaționale, sovieticii au presupus că obiectul neidentificat era american și au decis, în primul moment, să se scufunde. Dar pentru că nu apărea nimic pe radar, capitanul, intrigat, a decis să continue observarea „apariției”. Obiectul semăna cu un trabuc de aproximativ 200-250 de metri lungime și nu avea nici gondole, nici cârme orizontale sau verticale. Nu putea fi deci un dirijabil. Oricum, cele utilizate de aviația SUA erau mult mai mici. Brusc, din „trabuc” au țâșnit trei raze, apoi a coborât încet până la suprafața oceanului, la aproximativ 800 de metri de submarin, și, cu luminile încă aprinse, s-a scufundat sub apă. Sonarul submarinului a înregistrat, pe o durată foarte scurtă, un sunet ciudat, de fapt o pârâitură intensă. Toți cei care au observat OZN/OSN-ul au primit ordin să raporteze în scris detaliile observate și să facă desene, care au fost incluse într-un dosar trimis la „departamentul special” (Direcția de informații a marinei sovietice).
Puşcaşi marini americani măcelăriţi de laser
În anul 1991, imediat după căderea URSS, a fost dat publicității un document al KGB prin care „Tătucul” Stalin era informat, în ianuarie 1948, că în perioada 1946-1947 Satele Unite au trimis un corp de infanterie marină, sprijinit de trei nave de război, în Antarctica pentru a distruge o bază nazistă. În document se dezvăluia faptul că „vasele americane au fost atacate de OZN-uri care au ieșit pe neașteptate din apele aproape înghețate ale Mării Weddell, cu un laser mortal, care au provocat pierderi grele de vieți omenești, estimate la câteva mii de pușcași marini”, am încheiat citatul...