de Roxana Istudor şi Sorin Dumitrescu

Descoperirea mecanismului de la Antikythera (în largul coastelor Greciei), la începutul secolului al XX-lea, avea să uimească lumea decenii la rând. Când a fost găsit, bizarul dispozitiv se afla într-o cutie de lemn decorată cu 2.000 de caractere şi era format din cel puţin 30 de rotiţe din bronz. Cercetat şi studiat pe toate părţile, este supus în continuare unor noi studii, cu ajutorul razelor X, care, poate, vor ajuta contemporanii să înţeleagă cum a fost posibil ca în urmă cu peste 2.000 de ani să fie construit un adevărat computer-calendar.

Prea avansat pentru perioada din care datează

Mecanismul de la Antikythera a fost recuperat în anii 1900-1901 dintr-o epavă de lângă insula cu același nume. Nimeni nu a înțeles importanța și complexitatea acestuia timp îndelungat și nici astăzi nu i s-au descoperit toate misterele, deși unele explicații au apărut anterior. De exemplu, s-a stabilit că perioada sa de construcție a fost între 150 și 100 î.Hr., dar gradul de sofisticare mecanică este comparabil cu al unui ceas elvețian din secolul al XIX-lea. Enigma a fost cu atât mai adâncă însă cu cât cercetătorii Christian Carman, istoric la Universitatea „Quilmes” din Argentina, şi fizicianul James Evans, de la Universitatea „Puget Sound” din SUA, au detaliat studiul mecanismului și au constatat că acesta a funcţionat prima dată cu... 100 de ani înainte de data calculată iniţial. Cu toate că nu se știe cine şi când a construit acest mecanism, cert rămâne faptul că este mult prea avansat pentru perioada din care datează. Calculatorul din Antikythera demonstrează un avans tehnologic al grecilor antici cu mult mai mare decât se anticipase până în prezent. O demonstrează, printre altele, faptul că roțile dinţate şi cilindrii de bronz prezenţi în mecanismul antic aveau să apară în Europa abia după un mileniu.

Calcula cu precizie data Jocurilor Olimpice

Considerat primul computer din lume, mecanismul de la Antikythera a uimit, fiind unul complex, folosit pentru a indica data Jocurilor Olimpice, arată un studiu publicat în revista „Nature”. Aceasta a fost o surpriză, întrucât ce se deslușise despre el era faptul că era utilizat pentru a calcula cu precizie anumite cicluri astronomice. „Jocurile Olimpice aveau o însemnătate deosebită în lumea antică, aşa că nu este ceva ieşit în comun ca elenii să fi inventat un mecanism care să le arate datele desfăşurării evenimentelor sportive. Am fost însă luaţi prin surprindere de funcţia sofisticatului instrument”, declară Tony Freeth, unul dintre cercetătorii implicaţi în proiect.

Rămâne o enigmă cine l-a creat...

S-au făcut numeroase speculații pe marginea întrebării cine ar fi putut crea complexul mecanism în vremuri în care este greu de imaginat că s-ar fi putut realiza ceva atât de uimitor. A fost atribuit astronomului antic Hipparchus, unul dintre primii gânditori care au lansat ipoteza că Pământul se învârte în jurul Soarelui și autor al primei table de trigonometrie. La rândul său, Cicero menționează un dispozitiv de tip „planetariu” care ar fi fost construit de nimeni altul decât de marele matematician Arhimede. În orice caz, cercetările avansate au demonstrat faptul că pe mecanism există încrustate două tipuri de scriere, ceea ce ar putea însemna că nu există doar un autor, ci dispozitivul ar putea fi opera mai multor oameni.

„Blestemul” primei explorări

În 1900, pescarii greci au descoperit epava scufundată la zeci de metri a unui vas. Erau echipați conform vremurilor, cu costume de pânză și coifuri de cupru. Când primul pescar care s-a scufundat a adus la suprafață vestea că dedesubt se află „artefacte, cai și rămășițe omenești”, căpitanul a crezut că omul era beat, din cauza combinației de gaze care se formau sub cască. Era primul semn al ceea ce a devenit cunoscut drept „blestemul” descoperirii - un an mai târziu, „pe parcursul operațiunilor de explorare, un scufundător a murit și alți doi au rămas paralizați din cauza decompresiei provocate de coturile acestui tip de căști”, arată history.com, adăugând că, „deși exploratori celebri, printre care Jacques Cousteau, au fost fascinați de epavă și au vizitat-o de mai multe ori în anii ’70, aceasta a rămas nederanjată decenii la rând, născând nesfârșite speculații pe tema existenței unui adevărat tezaur sub apele mării”.

30 de piese din bronz într-o cutie

Mecanismul misterios de la Antikythera are cel puțin 30 de angrenaje din bronz într-o cutie din lemn nu mai mare decât una de pantofi. Prin întoarcerea unui dispozitiv, cel care îl folosește se poate mișca în timp înainte și înapoi, iar multe rotițe și cercuri conțin inscripții și adnotări ale zodiacului grecesc și ale calendarului egiptean, iar două dintre aceste piese arată, după rotire, eclipsele Lunii și Soarelui. Mai mult, cel care a construit mecanismul i-a încorporat și un „manual de instrucțiuni”! Toate componentele metalice ale mecanismului par a fi tăiate dintr-o singură foaie de bronz de aproximativ doi milimetri grosime. Felul în care a putut fi construit un astfel de dispozitiv s-a pierdut în timp, dar interesant de menționat rămâne faptul că mecanisme asemănătoare nu au apărut în Europa decât multe secole mai târziu. Cum astfel de invenții nu apar „din nimic”, cercetătorii speră ca într-o zi să poată fi descoperiți și eventualii precursori ai celebrului mecanism de la Antikythera.

„Întorcând angrenajul cu o singură mână, utilizatorul putea să selecteze o zi anume din trecut sau din viitor pentru a observa poziția obiectelor cerești în acel moment“ („Los Angeles Times“)

„Atât de ciudat, încât pare aproape imposibil“

Dispozitivul este expus la Muzeul Național de Arheologie din Atena, însoțit de o reconstituire a sa, donată instituției muzeale. Vizitând incinta în anii ’70, celebrul fizician Richard Feynman a fost foarte puțin impresionat de exponatele pe care le-a văzut, dar când a ajuns la Antikythera a declarat că „este atât de complet diferit de restul obiectelor de aici și atât de ciudat, încât pare aproape imposibil... Este un fel de mașinărie la fel de complexă ca interiorul unui ceas modern”. Profesorul Michael Edmunds de la Universitatea Cardiff a spus că „acest aparat este pur și simplu extraordinar, singurul lucru de acest gen. Designul este frumos, astronomia sa este riguroasă… Cine a făcut mecanica acestui lucru a făcut-o extrem de atent… în termeni de valoare istorică, iar eu consider că acest mecanism este mai valoros decât Mona Lisa”.