de Roxana Istudor
Un mic far din Scoția, mai exact în zona grupului de insule Flannan, izolat și modest, avea să intre, în 1900, la doar un an după darea în folosință, în folclorul fenomenelor inexplicabile: paznicii săi au dispărut fără urmă.
Ușă închisă, ceasuri oprite, paturi nefăcute
În decembrie 1900, nava „Archtor” a trecut prin zona farului din insulele Flannan și a constatat că nu era lumină. Vremea era cumplită și echipajul a avut mult de furcă pentru a salva vasul. Ocupat cu reparațiile, căpitanul Holman nu a raportat imediat faptul că farul fusese stins atunci când „Archtor” ar fi avut nevoie de fasciculul care să arate calea. Abia spre sfârșitul lunii nava de control „Hesperus” a putut ajunge în zona farului, doar pentru a constata că niciunul dintre cei trei oameni care aveau în grijă aprinderea luminii salvatoare - Thomas Marshall, James Ducat și Donald MacArthur - nu era de găsit. Alături de ei, nici cutiile cu provizii care ar fi trebuit realimentate, nici chiar steagul care flutura pe far. Misterul a continuat: ușa de la intrare era închisă, în interior paturile celor trei erau nefăcute, iar ceasurile oprite. Pe de altă parte, nu părea să lipsească nimic și nici semne că s-ar fi întâmplat vreun incident violent nu s-au găsit.
Zona estică de acostare era intactă, cea vestică devastată
Căpitanul navei de asistență a trimis o telegramă superiorilor: „Un accident cumplit s-a întâmplat la Flannan. Cei trei paznici ai farului au dispărut de pe insulă... Ceasurile au fost oprite și alte semne indică faptul că totul s-a întâmplat în urmă cu o săptămână. Bieții oameni probabil au fost azvârliți de pe stânci sau au pierit înecați în timp ce încercau să pună în siguranță o macara”. În perioada următoare, localnicii au căutat cu înverșunare să dezlege misterul, doar pentru ca acesta să se adâncească și mai mult: pe zona estică de acostare totul era intact, iar pe partea vestică totul era dat peste cap: o cutie de 33 de metri fusese spartă de furtuni, bare de fier erau îndoite, iar șina de pe potecă fusese smulsă din beton. O stâncă de peste o tonă fusese dislocată din spațiul ei. Toate acestea au alimentat speculații care au devenit o preocupare națională.
Nu au fost găsiți niciodată!
Paznicii au făcut ultima adnotare în jurnal la 15 decembrie, ora 9:00 dimineața. Interesant este faptul că aminteau toate stricăciunile, deci acestea se petrecuseră înainte de dispariția lor. A fost suficient pentru ca zeci de teorii să ia naștere, apoi amploare. La doi ani apărea chiar balada „Flannan Isle”, scrisă de Wilfrid Wilson Gibson. Una peste alta, speculațiile vorbesc despre o eventuală crimă urmată de sinucidere (deși cei trei erau nevoiți să lucreze foarte puțin timp împreună și nu existau antecedente de boli mintale), despre un șarpe de mare gigantic sau o pasăre marină de dimensiuni uriașe care le-ar fi venit de hac, despre o navă plină cu fantome sau despre răpirea bieților oameni care apoi ar fi fost transformați în spioni străini. Chiar și investigația oficială menționa faptul că „unele stricăciuni din partea de vest sunt greu de crezut dacă nu sunt văzute”, concluzionând că, în încercarea de a pune unele lucruri la adăpost, oamenii „fuseseră înghițiți de un val uriaș”. Cei trei nu au fost găsiți niciodată...